Podul Basarab din Capitala, foarte util daca nu am sta la coada minute bune la semafor, dupa ce il parcurgem, a fost asa, precum Columbenii. Cum deschideam un televizor, hop, Podul! Cum citeam un ziar, ia ghiciti! Tot podul! Demn de Cartea Recordurilor, la nivel european, pe linie: constructia care a durat cei mai multi ani; cea mai lata, cea mai lunga, cea mai scumpa, cea mai cea... Cum se vede din elicopter, ba de la stanga, ba de la dreapta, din toate unghiurile. Mai mult, domnul primar Sorin Oprescu si-a mutat biroul, cu tot cu angajati, chiar langa podul acesta extraordinar, iar de la etajul 13 sau 14, unde lucreaza, il admira in toata splendoarea lui. Podul este ba al presedintelui Traian Basescu, ba al lui Oprescu. Pana la urma s-au lamurit: au decis sa impace si capra si varza. E inceput de Basescu si terminat de Oprescu! Si, ce este cel mai important, nu-i al vreunuia dintre ei, ci al bucurestenilor. Ca si Stadionul National. Un oximoron... Ar fi culmea, doar bucurestenii platesc. Al cui sa fie? Nu taiem panglici, pentru ca pasiunea asta e a altora. Inauguram insa cu multe kilograme de sampanie, fanfara, concert (cea mai ieftina prestatie a simpaticului Horia Brenciu sare de 7.000 de euro). Cateva zeci de mii de euro o inaugurare ca la carte a Podului Basarab? Stau si eu sa ma intreb: nu era mai ieftina o panglica? Cea mai ieftina, suflata in aur, n-ar sari de 100 de euro. Fata de cateva zeci de mii de euro?! E o diferenta! Dar o nimica toata. Oameni rai si carcotasi... Daca faci, de ce faci, daca nu faci, de ce nu faci? Cum sa-i impaci pe toti?! Preotii din zona in care a copilarit primarul general au sfintit constructia si l-au laudat pe edil. Nu ca n-ar merita... Deh, biserica, politica si administratia merg mana in mana si ajung toate sa se bucure de credibilitatea politicii in mintea romanilor. Si politicienii, si restul, comunica doar ce vor. Bunaoara, cand sunt candidati, spun cate in luna si-n stele, se implica, sunt simpatici. Cand sunt in Opozitie vor in fata. Cand obtin ce si-au dorit (functia si toate avantajele la pachet), nu mai raspund la telefoane; au consilieri si, ce este cel mai important, raspund doar la intrebari de genul: Nu-i asa ca pamantul e rotund? Nu-i asa ca sunteti cel mai bun primar? Nu-i asa ca proiectele dvs sunt extraordinare? Nu-i asa ca adversarii dvs nu au dreptate? Sa nu cumva sa intrebi cu cat i s-a marit averea-  a sa, a copiilor, a socrilor ori a fratilor. Sa nu cumva sa intrebi de firmele prin care lucreaza rudele lor. Oameni rai care pun intrebari cand ar trebui sa taca. Doar ei sunt niste oameni extraordinari care au invatat sa spuna mereu: "Da, se rezolva!". Cand si cum se va rezolva?! Ei, asta-i alta problema. Prea ati vrea sa stiti multe. Poate uitati si nu mai doriti ceva de la ei. Poate-i veti ruga sa candideze din nou, la urmatoarele alegeri locale sau parlamentare pentru ca sunt de neinlocuit. Vor cobori in randul muritorilor doar cand vor mai avea nevoie ori se vor pregati de o noua campanie, dupa ce-si vor fi adunat suficiente foloase pentru cateva generatii. Lazaroiu spunea de-un partid, "Alba ca Zapada", dar si un partid al nemultumitilor ar merge. Se asigura: transport gratuit; salariu fix si bonus in functie de realizari, dupa un audit extern si independent. Din salariu sa-si plateasca marele ales benzina, sofer, consilier personal (care nu figureaza ca angajat al institutiei). Dar ne consolam cu ideea ca nu sunt toti politicienii nostri sunt la fel, ca unii sunt simpatici, ca fac glume mai mult sau mai putin inspirate. Dar sa nu fim proletari, ca-i cu pacat, doar suntem o societate cu valente occidentale.