Intr-un interviu acordat revistei VIP, Mihail Bumbes ne-a vorbit despre Bucurestiul de „atunci” si de „acum”, despre lideri si anarhism, dar si despre proiectele sale din prezent si despre cele viitoare.
In editia tiparita a revistei VIP aflati mai multe despre copilaria lui Mihai: cum s-a indragostit de istorie si care a fost primul contact cu ideea de protest.
„«Ma duc la revolutie!»”
Ai frati, surori?
Da, suntem cinci copii. Sora mea cea mica se ocupa de copiii cu autism. Mai am o sora care este arhivar la un birou notarial din Bucuresti. Frate-meu e pizzar, s-a intors recent in tara. Si mai am o sora care are grija de batrani in Italia. Cat despre parintii mei, ei sunt pensionari.
Cum ai iesit tu asa protestatar?
Maica-mea mereu imi aduce aminte, cand eu mergeam spre ENEL pentru a da cu pietre in cladire in semn de protest pentru ca ne taiau curentul cand vroiam sa ne uitam la desene animate, si ea se intorcea de la munca, imi zicea: “Unde te duci?”. Si eu i-am raspuns: “La revolutie!”. Mereu imi zice ca ma duc la revolutie...
Studiile le-ai facut acolo?
Da. Dupa terminarea liceului am incercat o postliceala de Cadastru Funciar Topograf. In 2001 mi-am urmat o mai veche pasiune, istoria, si am dat examen de admitere la Universitatea din Bucuresti.
In editia tiparita a revistei VIP puteti citi despre cum se raporteaza Mihai la bani.
Ai zis ca in 2001 ai ajuns in Bucuresti. Era prima oara?
Nu. Veneam destul de des. Eram microbist infocat, imi placea sa vin la meciuri- am si rude aici. Eu tin cu Steaua Bucuresti. Dar din 2008 nu mai merg pe stadion din cauza lui Gigi Becali. Si-a batut joc de simbolurile clubului, dar imi este sila sa vorbesc despre acest personaj.
Ce ai descoperit?
Bucurestiul s-a schimbat foarte mult in acesti 12 ani. Plecam de la facultate, de la cursurile care nu ne interesau (Istorie Veche, Arheologie) cu baietii cu care am si format Militia Spirituala, si umblam prin Bucuresti. Luam un covrig, doi - nu ne permiteam altceva, si de multe ori ne cantonam la fantana de la Universitate. Dupa ce treceau cursurile care nu ne placeau ne intorceam la facultate sau mergeam la biblioteca.
Cum s-a schimbat Bucurestiul?
In primul rand in rau. Din punct de vedere al patrimoniului este dramatic ceea ce se intampla. Din punct de vedere economic Bucurestiul a crescut foarte mult. In 2001 pentru a face rost de bani, mergeam cu prietenii, studenti la Politehnica, si descarcam tiruri de haine noaptea, pe la Baneasa.
Cu cat se platea noaptea de descarcare?
Cu 150.000 lei, cum erau atunci.
Cate beri iti luai de banii respectivi?
Nu eram mare pasionat de alcool, dar berea era 2-3 lei. Erau niste bani pentru noi. Traiam cu 200.000 de lei pe saptamana - erau banii mei de buzunar. Altii traiau si cu mai putin.
In editia tiparita a revistei puteti afla mai multe despre anii de studentie ai lui Mihai si care sunt oamenii pe care i-a admirat si care i-au influentat modul de a gandi.
„Sunt printre putinii care au facut interviu cu Vasile Paraschiv”
Ai avut o licenta despre disidenta in anii 1980. Care a fost disidentul tau preferat?
La vremea respectiva nu am avut un preferat. Mi-a placut foarte mult de Vasile Paraschiv. Sunt printre putinii care au facut interviu cu el.
Cine e Vasile Paraschiv?
A murit in februarie 2011. El a incercat sa faca primul sindicat liber din Romania la sfarsitul anilor ’70. Le-a scris celor cu Carta 77. I-a scris lui Goma. A fost batut si torturat, trimis pe la tot felul de sanatorii. Era senzational, impecabil. L-am cunoscut prin intermediul lui Marius Oprea.
De ce el?
Demnitatea si modestia, un om care a avut curaj, incredibil de cerebral, un om care nu a cersit dupa ’90 nici o sinecura, nu a facut pe marele luptator anti-comunist. A si respins decoratia pe care i-a oferit-o Traian Basescu.
Alti disidenti care te-au impresionat?
Am dat peste un caz, un pusti din Botosani, care la 16 ani a inceput sa scrie mesaje anti-sistem, pe zidurile si pe panourile din oras. Noaptea asculta Radio Europa Libera si apoi iesea pe strada si scria mesaje pe pereti. S-a mobilizat securitatea din Botosani si din Suceava, judetul vecin. Povestea a ajuns pana la ministrul de Interne Tudor Postelnicu. Mesajele pe care le scria el in ’81 inca sunt extreme de actuale. E incredibil!
Povestea lui Mugur o puteti citi aici.
„Vreau sa ma concentrez pe participare publica si pe educatie cetateneasca”
Te gandesti sa iti continui studiile?
Nu. Anii petrecuti la Institut (n.red.-Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc-IICCMER) m-au schimbat. Vreau sa ma concentrez pe participare publica si pe educatie cetateneasca. Vrem sa facem educatie in zona asta, pentru ca este nevoie.
Mai multe despre proiectele de viitor ale lui Mihai puteti citi in editia tiparita a revistei VIP.
Care ar fi tintele?
Dupa toate proiectele si toate programele pe care le-am derulat, ne-am dat seama ca nu mai merge. Noi am vrut sa ne concentram pe studenti, a fost
„boala” noastra. Si ne-am dat seama ca intervenim prea tarziu. Pe studenti nu-i mai poti schimba. Asa ca am hotarat sa ne indreptam spre liceu. Am fost deja, prin proiectul recent incheiat, CRIM (n.red.-acronim de la Creativitate si Imaginatie), in licee, cu proiectii de filme.
De ce nu are nevoie Piata de lideri?
Pentru ca liderii pot deveni extrem de vulnerabili, pe de o parte. Si vedem ce s-a intamplat in ultimele saptamani in care cum a fost identificat cineva ca a aparut un pic mai in fata, cum a fost diabolizat, au inceput atacuri concertate impotriva lui. Iar asta este o mare problema, pentru ca, daca oamenii se identifica cu acea persoana si in momentul in care incepe o campanie, acel om este decredibilizat si cei care credeau in el, dupa povestea asta, vor fi mult mai reticienti.
Vad ca nucleu dur al protestatarilor este de vreo 4000 de persoane.
Cei care protesteaza, da. Dar organizatori sunt cateva zeci.
Faceti o treaba foarte curajoasa. Va este frica de niste televiziuni?
Mie nu. Eu am fost primul supus atacurilor. Povestea cu Soros.
In afara de Evenimentul Zilei, a mai preluat cineva?
Da. B1 TV, Romania TV, Antena 3. A fost o campanie concertata. Si Internetul a bubuit pe tema asta.
Toti au preluat fara sa verifice?
Da. Si in plus ca au fost alimentate de anumite voci “legitime” (n.red.-se face referire la http://www.gandul.info/politica/seful-comisiei-sie-din-parlament-ong-urile-lui-soros-sunt-catalizatorul-pietei-universitatii-finantarile-acestora-pot-reprezenta-un-pericol-pentru-siguranta-nationala-audio-11387359).
Si l-a crezut cineva?
Dintre tineri, nu.
Si atunci, de ce nu are piata lideri?
Pentru ca increderea nu este suficient de mare incat sa acopere acel deficit de imagine. Pe de alta parte este foarte important pentru oameni sa se autoguverneze, sa fie responsabili. Pentru ca in momentul in care tu identifici un lider esti tentat sa zici “lasa ca face ala; initiaza ala”.
Nu aveti nevoie de niste purtatori de mesaje?
Nu. Pentru ca asa cum vad eu lucrurile, batalia asta este foarte lunga. Cum spuneam: “Rosia Montana – revolutia generatiei noastre” si “Rosia Montana – miza de constiinta a generatiei noastre”, spun ca e mai mult decat o problema de patrimoniu sau economica. E o problema de buna guvernare, de transparenta, de justitie, de stat de drept, de ce vrei tu. Si atunci e o batalie pe termen lung. Pentru mine inseamna schimbare de mentalitate si construirea unor grupuri sociale, unei mase critice, care sa poata raspunda la problemele societatii. Nu doar sa conteste, ci sa ofere si alternative.
Crezi ca e rolul protestului de a veni cu alternative?
Rolul acestui protest este in primul rand de a construi o masa critica. Care apoi sa nasca alternative. Pe mine nu m-ar deranja ca dupa ce se incheie nebunia asta, sa apara noi miscari politice.
Se incheie iesitul in strada odata cu stoparea proiectului?
Da. Cred ca da. Daca nu va fi adoptata imediat o noua tema, cum ar fi gazele de sist, se va stopa. Mai ales ca vine si iarna.
Continuati sa iesiti si cand vor fi alte legi date cu dedicatie?
E un grup eterogen in momentul de fata. La momentul asta imi e foarte greu sa-ti dau un raspuns. Pana cand acest “uniti salvam” nu va adopta o strategie clara, o viziune, imi e greu sa-ti spun “da! Iesim din nou!”.
Cati oameni sunt in “Uniti salvam”?
Vreo o suta si ceva de persoane in momentul acesta. S-au impartit pe mai multe grupuri: comunicare, PR international, monitorizare presa, mobilizare, informare, strategie si un grup trans-ideologic. Ai de la socialisti pana la nationalisti.
Oamenii in general au nevoie de lideri?
Da. Uneori da. Cand ma gandesc la lider ma gandesc la un om care ia initiative, un om care misca lucrurile. Exista niste oameni care au initativa, iar acei oameni sunt perceputi ca niste lideri. E nebunia asta ca “liderul” are o conotatie peiorativa. Ceea ce e total gresit. E nevoie de astfel de oameni, care sa ajute alti oameni sa se autoguverneze. Marea problema cu liderul e cand devine autoritar, cand puterea pe care o detine i se urca la cap, si ia decizii arbitrare.
Te-a ajutat facultatea sa-ti formezi o constiinta civica?
Da. Unii poate dau cu piatra in Facultatea de Istorie, dar cred ca trebuia sa ai ceva substanta dinainte. Pe mine facultatea m-a format ca cetatean si cred ca asta ar trebui sa fie in primul rand rolul Facultatii de Istorie, acela de a forma cetateni.
Nu iti e rusine? Ii tii pe oamenii astia in strada, faci galagie noaptea…
Stii ce-i culmea? Ca nu-i tin eu. Ii tine cauza. Nu, nu imi e rusine. Chiar deloc. Sunt foarte mandru ca sunt prezent si ca am contribuit si eu cat de putin la povestea asta.
„Anarhismul de azi nu mai are legatura cu cel al lui Errico Malatesta”
Ai declarat la un moment dat ca Iisus este anarhist...
Da, asta am zis. Prin tot ce a facut el, a rasturnat un sistem. Cineva din State mi-a trimis mai multe studii care sustineau lucrul acesta. Bine, sunt multi care l-au facut comunist pe Iisus. Fiecare il priveste din perspectiva sa ideologica.
Deci esti anarhist?
Daca vrei sa-mi pui o eticheta, ma consider anarho-socialist. Imi place sa ma autogestionez, nu-mi plac stapanii. Iar la socialism imi place foarte mult ideea de solidaritate.
Anarhismul de azi nu mai are legatura cu cel al lui Errico Malatesta, de exemplu. S-a schimbat total povestea. Anarhismul inseamna autoguvernare. Satele de exemplu, sunt forme clare de autoorganizare. Eu am stat mult la tara - oamenii se organizau de paza pe ultie, mergeau la claci, se autoguvernau. Ei stiu cand trebuie sa mearga la coasa, la sapa, nu trebuie sa le zica nimeni nimic. In plus solidaritatea este esentiala.
Ne-ai spus ca in viitor ori te apuci de pomicultura, zootehnie, ori ramai in zona asta de participare publica. (mai multe pe aceasta tema, in editia tiparita a revistai VIP). Este o diferenta intre cele doua totusi...
Incerc sa le combin. Vreau sa ma implic, sa construiesc un grup, pe zona de agricultura, care are un potential. Micii fermieri, agricultorii, taranii, toti au nevoie de cineva care sa-i reprezinte pe parte de legislatie.
In editia tiparita, veti citi despre “parcursul” intelectual a lui Mihai, de la Nationalism la o gandire mult mai tolernata.
De la iubirea de tara ai ajuns la iubirea de individ?
Da. Dar asta nu inseamna ca nu-mi iubesc tara sau comunitatea. Imi plac traditiile la nebunie, eu nu le neg.