L-am ales ca partener de discutie pe Mihai Chirilov pentru acest numar august-septembrie 2014 al revistei, imediat dupa ce am primit vestea ca setul de DVD-uri Pintilie. Cineast a fost distins cu Premiul pentru cel mai bun DVD cu elemente speciale la cea de-a XI-a editie a DVD Awards, organizata in cadrul Festivalului Il Cinema Ritrovato (29 iunie – 6 iulie), un amplu eveniment pe care Cinemateca din Bologna l-a dedicat filmelor clasice, capodoperelor de arhiva si peliculelor restaurate. Discul bonus premiat include peste trei ore de extrase video selectate de Lucian Pintilie cu ajutorul lui Mihai Chirilov, prelucrate si remontate de Dana Bunescu. Mihai Chirilov si-a facut timp pentru a ne povesti cate ceva din vasta experienta pe care si-o ofera „pe tava” de fiecare data cand este vorba sa ajute sau sa puna in valoare cineasti romani mai vechi sau mai noi. Va oferim o monstra aici:

Te-am cunoscut, mai intai, din publicatiile de specialitate, unde semnai ca si critic de film…N-ai mai facut asta de foarte mult timp…Care este povestea criticii de film…
(…)Este oarecum trist faptul ca renasterea filmului romanesc nu s-a sincronizat si cu cea a criticii de film sau a unei publicatii cu adevarat serioase, care sa asigure un discurs si o contextualizare critica a noului fenomen. Revista Film Menu e un inceput bun.

Ce se intampla in prezent cu TIFF-ul?
In ultimii ani, lucrurile s-au schimbat si au evoluat. Practic, la TIFF nu numai ca difuzam in premiera filme romanesti, ci si organizam sesiuni de proiecte cinematografice, proiectii cu filme aproape gata, pe care le aratam stranilor care vor sa le vada mai repede si sa le aleaga pentru programele lor. Filmul romanesc a crescut organic, foarte frumos, coerent si sincronizat cu festivalul de la Cluj, unde aceste Zile ale filmului romanesc au capatat amploare si relevanta.

Te-a ajutat in meseria de organizator formare in lumea stiintelor exacte? Ai urmat cursurile la Politehnica, in trecut…
Mi-a fost de folos pentru a avea grija ca totul sa se desfasoare exact, pentru ca, impreuna cu Tudor, avem pe mana o echipa de aproape 200 de oameni, cu tot felul de ramificatii, departamente mai mari sau mai mici. Imi place ca, desi ma ocup de TIFF de 13 ani si provocarea ramane de a aduce in fiecare an ceva nou, nu a intervenit rutina. Acest lucru se datoreaza si faptului ca nu am studiat la facultate domeniul cinematografiei. Am renuntat la Politehnica pentru ca, atunci cand deja faci foarte multa teorie, descoperi ca practica se face cu o anumita lehamite si te uzeaza…

Spuneai intr-un interviu ca ti-ai pierdut inocenta. La ce te-ai referit?
Cand faci parte dintr-un proiect in care nu lucrezi singur, de capul tau, exista tot felul de parametri pe care trebuie sa-i iei in calcul pentru a te putea adapta si functiona in cadrul unor structuri mari, cu reguli foarte fluide. Anul acesta, la TIFF, ne-am confruntat cu amanarea pana in ultima clipa a sprijinului de la stat. Daca as fi fost foarte radical, as fi spus ca nu mai pot sa fac festivalul asa cum as fi vrut inainte ca bugetul alocat sa fie mai mic cu un sfert. Nu-mi permit sa nu organizez un eveniment pe care l-am dezvoltat din simplul motiv ca nu am avut bani. Trebuie sa anticipezi, sa crezi ca lucrurile vor merge bine, sa gasesti solutii... Sunt acele mici compromisuri si intarzieri in ciuda carora, pana la urma, te afli pe drumul cel bun. Inocenta se pierde pentru ca trebuie sa inveti sa te adaptezi conditiilor, oamenilor si schimbarilor. Este o societate care a fost si continua sa ramana in tranzitie.

Ce poti sa ne spui despre tine ca om?
Lucrez cu prieteni si majoritatea se ocupa de film; asa mi i-am ales si asa a functionat, pentru ca, pe masura ce festivalul a crescut, am incercat sa gasesc oameni care sa-mi impartaseasca viziunea despre film. Lucrez mai bine cu oameni care imi sunt si prieteni, deci pe aceeasi lungime de unda cu mine. Asa am lucrat si la Republik, unde fiecare numar de revista era o petrecere in sine. Fluieram in biserica, enervam foarte multa lume, dar ne asumam fiecare litera publicata. Sigur, la un moment dat, este bine, chiar terapeutic, sa iei o gura de aer proaspat si sa te rupi de lucrurile acestea. Imi place foarte mult sa calatoresc, dar o fac deseori intr-un cadru destul de institutionalizat, adica mergand la festivaluri, si rareori in vacante, de cele mai multe ori undeva la apa, citind compulsiv... Imi place sa descopar noul, dar in film nu neg vechiul. Ma enerveaza toti cei care traiesc doar din vechituri, de parca astazi nu s-a mai facut muzica sau nu mai exista pictori talentati. Vad in medie trei filme pe zi, pe langa care ma uit si la seriale de televiziune. Ma mai relaxez mixand muzica. Eh, ma chinuie talentul... (Rade.)

Cititi inteaga poveste a lui Mihai Chirlov, numai in noul numar al revistei VIP ce va aparea pe piata in luna august. Totodata, ne putem bucura de prezenta sa si la Gala Premiilor VIP de la Jubile Ballroom Primaverii, din data de 14 august.