Geo Saizescu, un Pacala al Harababurarii Romanesti
    POZA:
   
 

Geo Saizescu, un Pacala al Harababurarii Romanesti

Din data: 24 Septembrie 2013 ora : 11:21:48
Para mai ieri il sarbatoream la implinirea a opt decenii de viata, prilej cu care Dinu Sararu, hatru ca „un taran” ii este felul, ii ura BUN VENIT „in clubul optzecistilor”… Parca mai ieri ne aflam la Martisor, dimpreuna cu profesorii Valeriu Rapeanu, Pavel Tugui, cu poetul Nicolae Dragos, cu actorul Eusebiu Stefanescu, cu istoricul si criticul cinematografic Calin Caliman, la un simpozion dedicat lui Tudor Arghezi, gazda impecabila fiindu-ne fiica bijutierului „Cuvintelor potrivite”, doamna Mitzura Arghezi… Parca mai ieri, revista „VIP” ii decerna  Premiul sau pentru intrega creatie ( anul acesta, in luna iunie)… Parca mai ieri, ne aflam impreuna cu el, la sediul mereu primitor al fundatiei ”Pacala” al carei ctitor si spirit tulelar era, croind planuri pentru viitorul numar al publicatiei –unicat „Harababura”…
Cand, la ceas de seara, urat ceas a fost acesta!, a venit cutremuratoarea veste: A murit Geo Saizescu! Iar, peste putina vreme, ne vom reuni sa ii spunem:”Odihneste-te in pace, Nene Geo!”
 
Am scris, de-a lungul anilor, mai multe pagini despre opera lui Geo Saizescu, despre omul si omul de arta Geo Saizescu si imi doream din tot sufletul sa mai scriu si altele pe potriva gandirii sale mereu scotocitoare, dar, marturisesc fara inconjur, o pagina cum este cea de fata n-as fi vrut ca sa scriu!

Iata, insa, ca Doamna Neagra, care loveste nemilos, fara sa aleaga, a hotarat altfel!... Acum, Nenea Geo a plecat Acolo, Sus, intr-o lume mai senina si mai linistita, unde, poate, a dus cu sine scenariul si caietul de regie al unei noi comedii despre ”Harababura” pe care a lasat-o aici, acasa… O Harababura careia, ca un oltean de vita veche asa cum era, ii stia prea bine si naravurile si antidotul.

De obicei, la un asemenea cernit ceas de bilant, operele unui creator  de exceptie- iar Geo Saizescu face parte din famila nobila a unor asemenea creatori- sunt ordonate in functie de o idee-directoare sau de o anume matrica stilistica. Fara indoiala si opera, ampla, variata si mereu mai tanara a lui Geo Saizescu va binemerita o asemenea exegeza avizata, profunda si comprehensiva. Pana atunci, imi cer ingaduinta sa ii asez creatia sub semnul clasicului si mereu actualului adagiu:”Ridendo castigat mores”.

Intr-adevar, atunci cand  dupa o nemernica izolare impusa lui Tudor Arghezi marele creator revenea in viata publica, Geo Saizescu, el insusi coleg  de facultate cu fiica acestuia, doamna Mitzura Arghezi, si-a luat inima in dinti si a regizat spumoasa si neiertatoarea ecranizare dupa ”Doi vecini”, in care, dincolo de tusele unei „statire la adresa moravurilor burghezo- mosieresti” se vedeau trimiterile directe la ciocoismul si marlaniile burgheziei proletare

Atunci cand mijeau zorii unui anumit dezghet politic, ale carui efecte aveau sa se rasfranga, limitat ,dar efectiv, si asupra vietii culturale si artistice,  sagacele Geo Saizescu ni l-a adus, viu si mereu pus pe fapte mari, pe Pacala. Asa dupa cum, pe chipuri si in suflete, ne-a adus „Un suras in plina vara”, pentru ca, mai tarziu, ca un brav oltean de nedezmintita generozitate cum era, ne-a deschis larg usile primitoare, cu zambetul pe buze si ne-a invitat :”Asta seara dansam in familie”.

Bun, duios si sincer cu cei pe care si-i asuma,neconditionat, ca prieteni, Geo Saizescu a fost, in acelasi timp, neiertator cu hotia, cu prostia si intoleranta, cu aroganta imbuibata, dar si cu minciuna si cu fanfaronada ifosata. Asa incat, comedia  „Secretul lui Bachus” a fost nu doar o comedie inspirata din teribiul scandal numit ”Cazul Stefanescu” din perioada de declin a regimului ceausist, ci o teribila ”comodie a vremilor”, o neiertatoare incize, facuta cu uneltele marii arte, in miezul cangrenei ce cocea, fara putiinta de scapare, in mediul politic si social al lucrurilor.
Imi este foarte greu sa aleg, acum, o intamplare anume pentru a-i contura, lui Geo Saizescu o efigie pentru mai tarziu. Aleg, totusi, una, cu un talc aparte, nimerita, cred, spre a incerca un asemenea proiect.

La o gala a „Premiilor VIP”, un mare artist, el insusi laureat, nu se dadea dus de pe scena si nu gasea cratima finala pentru discursul de multumire. Sala fierbea, dar nimeni nu se incumeta sa faca ceva. Atunci, elegant, dar decis, Nenea Geo a urcat si, cu doar doua trei vorbe, i-a convins sa deie drumul microfonului captiv. Gest temera, pentru care, Nenea Geo a devenit Omul Serii. La plecare, pe scari, acolo unde se desfasurase gala, i-a explicat, cu siretlic bine studiat sotiei mele cum stau lucrurile:„Trebuie sa-l intelegem, bietul om e ne-vorbit acasa?!”

De buna seama, Nenea Geo nu a fost un asemenea „ne-vorbit”. Dimpotriva , cand a socotit ca este nevoie de cuvantul sau si l-a spus; in primul rand, prin creatii care vor ramane ca expresii durabile ale perenitatii vocatiei creatoare a spiritului romanesc. In primul rand, a spiritului oltenesc, al carui purtator, aparator si slujitor nedezmintit a fost Geo Saizescu. Dar, pe cat de raspicat a fost Geo Saizescu atunci cand s-a rostit prin severul limbaj al celei de-a VII-a arte, pe atat de discret a fost  atunci cand se referea la tineretea sa. Tarziu am aflat, dar nu de la el ci dintr-o emisiune a lui Mihai Gadea- unul dintre putinii oameni de televiziune care a avut inteligenta sa il invite in fata camerelor de luat vederi pe Nenea Geo, ca mai multi membri ai familiei sale au indurat grele suferinte in negrul deceniu 50-60. Dar Geo Saizescu nu a facut din asta caz public si nici nu si-a revendicat merite ori privilegii.

Singul lucru pe care Geo Saizescu si l-a dorit cu ardoare si pe care s-a straduit, cu har si cu buna credinta, sa il aiba si sa il pastreze a fost aprecierea publicului. A spus-o, el insusi, in mai inainte amintita emisiune de la Antena 3:„ Fara acceptarea publicului, noi suntem inutili.”

Plecand acum, dureros de repede, dintre noi, Nenea Geo ne va lipsi foarte mult. Ca Om de o rara alcatuirea sufleteasca si, in egala masura, ca Om de Arta, creator de un rar har, cum nu se naste in fiecare zi.

Raman, insa, convins ca, ori de cate ori ne va fi greu in aceasta harababura de naravuri si de meschinarii, ne vom gandi la el- Si, poate, de Acolo, de Sus, Nenea Geo ni-l va trimite pe Pacala sa mai puna la cale o farsa, numai asa, ca sa le mai intre nitelus frica in oase pehlivanilor care mai cred ca ei detin secretul lui Bachus ori al lui Nemesis, or doar se mai imbata cu iluzia asta.

Foto 1: La Martisor, Geo Saizescu (in centrul imaginii) alaturi de fiica poetului,doamna Mitzura Arghezi, de actorul Eusebiu Stefanescu si autorul acestei evocari

Foto 2: Geo Saizescu la Gala Premiilor VIP, iunie, 2013.

de Serban Cionoff - 3696 afisari
 
         
 
4.7 - 7 voturi
 

Alte evenimente

Arhiva Ultima Ora