„In numele acestui vis, accept ca timpul sa-mi inghesuie sub unghii aschii de taceri si iubire.” ( Rudy Roth)
„Ne impartasim dintr-o forma de lumina. O forma de lumina intr-o lume foarte intunecata”. Cu aceste cuvinte de o calda simplitate si-a marturisit maestrul Dorel Visan emotiile pe care i le-a intiparit in suflet intalnirea sa cu grafica tanarului artist plastic, Rudy Roth. Intalnire prilejuita de expozitia „Zeita timpului pierdut”, deschisa sub generoasa egida a Bibliotecii Meetropolitane Bucuresti, in ambianta de o elevata armonie in care grafica lui Rudy Roth si-a aflat o fericita consonanta cu versurile traite si rostite de Dorel Visan ca si cu momentul muzical oferit de pe cat de tanara pe atat de talentata Roxana  Moisanu (harpa celtica).

Curios lucru, „CV-ul” tanarului grafician Rudy Roth (Eduard Rudolph Roth), care acum locuieste in Spania, la Palma de Mallorca, include la sectiunea „studii de specialitate” urmatoarele date:-absolvent al Facultatii de Relatii Economice Internationale din cadrul Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti si a doua programe masterale, unul la Universitatea din Bucuresti si altul la University of Kent at Canterbury. Cat priveste popasurile sale in lumea artelor, Rudy Roth trebuie mentionat ca el este autorul graficii pentru trei (si nu chiar oarecari!) volume de poezie: Lucian Blaga, ”Pasii profetului” (editie in limbile franceza, engleza si germana) si „Lauda somnului”(editie multilingva: franceza, spaniola, engleza si germana), precum si a volumul de versuri al maestrului Mircea Albulescu „Ultimele noduri”, toate aceste carti aparute la Editura Ars Longa, Iasi.

Treptat si temenic, Rudy Roth si-a conturat un univers imaginar caruia ii da sens si substanta motivul ”Zeitei pierdute”. Un motiv  pe care tanarul creator il descifreaza intr-un anume fel al sau: Zeita timpului pierdut  guverneaza clipele netraite sau insuficient traite , sperantele abandonate. Ea insasi exista in femeia care nu si-a pierdut aderenta la visele ei si care poarta inca tatuata pe tample nostalgia Edenului.”

De aici, din aceasta nostalgie a unui Eden pierdut si, poate tocmai de aceea, mereu nazuit de fragila si vremelnica noastra alcatuire, isi trage seva si intelesurile o grafica simpla, nuantata si expresiva, care ne trimite la ideea generica a Armoniei Absolute.

Rand pe rand, „Nasterea Evei” sau „Sfantul Graal”,  „Nimfa” sau „Metamorfozele lui Isthar” si, de fapt, intreaga colectie de creatii grafice a lui Rudy Roth dau marturie, ingemananta, despre un anume „Timp al solitudinii” ca si despre „Bucuria vietii”.

Aceasta ar fi grafica lui Rudy Roth! O grafica ale carei sensuri Marina Roman le descifreaza astfel: „In centru, un personaj fabulos, nascut dintr-o legatura mereu suprinzatoare intre om si obiect. Un univers multidimensional simbolic la care graficianul ajunge, deloc paradoxal, prin decojirea realitatii, prin simplificare pana la esenta.”

Asa dupa cum, la randul sau, Costin Tuchila noteaza: „ Ca intr-un poem, ideile se ascund si se releveaza, parcurg un metabolism uneori la limita oniricului, dar pastrand intotdeuna coerenta imagistica si un echilibru emotional.”

Fara doar si poate, expozitia  de grafica „Zeita timpului pierdut” este un reper in parcursul ambitios al tanarului grafician. Un parcurs ale carui repere Rudy Roth le descifra in acest fel: „Cineva m-a intrebat  daca in arta mea masor iubirea cu timpul. Am rapsuns ca stiu sa masor femeia cu timpul iubirii. Un timp al iubirii nascut intr-o joi cand  destinul, satul sa-mi tot inghesuie cioburi din suflet prin vitrali cu geometrii contradictorii, mi-a tatuat visul infinitului sub pleoape. Iar in numele acestui vis, accept ca timpul sa-mi indese sub unghii, aschii de taceri si de iubire.”
Iata un ambitios „Credo” caruia ii revine, lui Rudy Roth, greaua si acaparatoarea misie de a-i da sens si durata.