Andreea Gheorghiu, "un om frumos care se indeletniceste cu frumosul"
    POZA:
     
 

Andreea Gheorghiu, "un om frumos care se indeletniceste cu frumosul"

Din data: 19 Octombrie 2012 ora : 14:00:20
… asa a recomandat-o actorul si omul de exceptie Mircea Albulescu pe Andreea Gheorghiu la vernisajul expozitiei sale, „Oglinzile clipei”, care a avut loc recent in atat de ospitalierul spatiu al Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu” din Capitala.

Si nu a fost singurul care s-a rostit, in cuvinte bine alese si simtite, despre picturile Andreei Gheorghiu, prezenta distincta si larg apreciata in lumea artelor plastice. Fiindca despre Andreea si despre aceasta „fereastra deschisa larg catre lumea de afara” (dupa cum ea insasi isi defineste universul de culori de suflet transpuse pe panza) s-au rostit, cu acelasi prilej, rafinati cunoscatori, oameni care isi aleg cu mare atentie si isi cumpanesc cu grija spusele.

Asa incat recomandarea lor nu este un simplu ”cec in alb”, cat mai ales o invitatie adresata fiecaruia dintre noi de a privi cu ochii sufletului si de a descifra cu puterea mintii scrutatoare mesajul de frumos si dorinta de a se marturisi a creatoarei de ingemanari coloristice si de imagini la care ne uitam indelung anume spre a nu le mai uita multa vreme, care este pe cat de fragila pe atat de stapana pe puterile sale, Andreea Gheorghiu.

Astfel, Marina Roman a caracterizat picturile Andreei prin „culoare intensa, duct sigur, rigoare in compunerea cadrului, dar deplina siguranta imaginara”. „Pictura Andreei Gheorghiu-mai spunea Marina Roman - iti da sentimentul de siguranta al valorii: este originala si actuala in orice vreme”.

La randul sau, Costin Tuchila a descifrat in visarile metodic ordonate ale Andreei Gheorghiu „ forta, putere de sugestie, dar si rafinament, inclusiv in imaginile tratate exploziv din punct de vedere cromatic”, completandu-si, astfel, verdictul critic: „Acordurile puternice, de multe ori indraznete, apropiindu-se uneori de viziunea expresionista, predomina in lucrarile sale (acrilice, ulei, acuarela):portrete, flori, peisaje, compozitii tematice, etc”. Spre a conchide: „Teme si motive consacrate, cu o lunga istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influente si usor abstractizat”.

Iar, printr-o sugestiva si fericita complementaritate de intelegeri, aceasta  incarcatura exploziva de culori, emotii si de sentimente a fost sintetizata de catre poeta si actrita Doina Ghitescu printr-o sintagma - soc: ”Andreea cand apare…”

Privitorul insetat de jocul culorilor si de subtilitatile intretaierilor savant dozate intre lumini si umbre au, cu siguranta, un ales prilej de desfatare in spatiul seducator dintre real si imaginar al expozitiei Andreei Gheorghiu. Recomand, la randul meu, „Moata” si „Noaptea Sanzienelor”, dar, la fel de bine „Amurg violet”, „Sidef”, „Luna albastra” sau „Dance Me To End Of Love”, aceasta din urma pictura avand ceva din fiorul indicibil al apusei boeme a Parisului legendar.

Iar, daca tot am ajuns la alte orizonturi, nu cred ca ar strica sa acordati o clipa mai mult unor panze precum „Koln noaptea”, „Venetia” si „Barci la Ayvalik”. Adica tot atatea repere initiatice pentru o posibila harta sufleteasca a unor orizonturi magice care pentru multa vreme vor purta emblema de suflet numita picturile Andreei Gheorghiu.

Magie cromatica ale carei deprinderi indelung cautate le stapaneste cu atata siguranta si ni le incredinteaza cu o rara noblete si generozitate prietena noastra Andreea Gheorghiu.

de Serban Cionoff - 1417 afisari
 
         
 
4.1 - 7 voturi