A fost repartizata la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, unde a interpretat roluri in spectacole ca „Ziaristii”, „Omul cel bun din Siciuan”, de Bertolt Brecht. In 1969 primea Premiul de interpretare feminina la Festivalul Spectacolelor pentru Tineret si Copii din Piatra Neamt.
La un moment dat, Dinu Sararu a convins-o sa vina la Bucuresti, la Teatrul Mic. Aici, Carmen Galin a jucat sub bagheta Catalinei Buzoianu sau a lui Silviu Purcarete, alaturi de marii actori Stefan Iordache sau Valeria Seciu. Printre piesele in care a jucat se numara: „Trei surori” de Anton Pavlovici Cehov, rolul Masei, „Duhul padurii” de Cehov.
In 1990, actorii Teatrului Mic isi manifestau nemultumirea fata de directorul Dinu Sararu si il dadeau afara. Doar Carmen Galin si Stefan Iordache au fost cei care l-au sustinut atunci pe Dinu Sararu si actrita s-a mutat la Teatrul National. A jucat aici in spectacole ca: „Noaptea regilor” de William Shakespeare in regia lui Andrei Serban, alaturi de nume mari ca Gheorghe Dinica, Costel Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Maia Morgenstern, Dan Puric, „Livada de visini” de Anton Pavlovici Cehov (rolul Charlottei Ivanovna), „Nerantula” de Panait Istrati, „Steaua fara nume” de Mihai Sebastian (rolul Monei), alaturi de Claudiu Bleont, Valentin Uritescu, Costel Constantin, „O trilogie antica” – „Electra”, dupa Sofocle si Euripide, in regia lui Andrei Serban, etc. Pentru rolul din „Steaua fara nume” i s-a decernat premiul pentru cea mai buna interpretare feminina la Festivalul National de Comedie.
A debutat pe marele ecran in 1966, cu filmul „Diminetile unui baiat cuminte”, regizat de Andrei Blaier. In 1968 juca rolul Silviei din „KO”, in regia lui Mircea Muresan, apoi in „Drum in penumbra” (1972), „Proprietarii” (1973), „Ilustrate cu flori de camp” (1974), „Tanase Scatiu”, „Mere Rosii” si „Premiera” (1976), „Iarna Bobocilor” (1977), „Profetul, aurul si ardelenii” (1978), „Ora zero”, „Bietul Ioanide” (1979), „Saltimbancii”, „Pruncul”, „Petrolul si Ardelenii” (1981), „Circari la Polul Nord”, „Intunericul alb” (1982), „De dragul tau, Anca”, „Faleze de nisip” (1983), „Secretul lui Nemesis” (1985), „Zambet de soare” (1987), „Campioana” (1990), „Vinovatul” (1991).
De asemenea, aceasta a jucat in serialul pentru televiziune „Fram”, a recitat din versurile poetilor romani si straini. La Teatrul Radiofonic a facut parte din distributia pieselor „Duhul padurii”, „Lina”, „Mitica Popescu”, „Nerantula, „O gluma cu urmari neprevazute”, etc.
Retrasa inca din 1995 din activitate, de pe scena Teatrului National din Bucuresti, (din cauza conducerii de atunci) Carmen Galin si-a dedicat garoafa rosie primita alaturi de diploma de rigoare, mentorului ei, regretatul Dinu Negreanu spunand: "Stiu de la dansul ca trebuie sa spui cuvintele la urma, nu teatral, ci cu adevar. Dintr-o perdea de ganduri recompui textul si te recompui si pe tine". Ulterior, ea s-a dedicat apoi actiunilor umanitare.
Carmen Galin a fost casatorita cu celebrul regizor Dan Pita - el avea insa sa divorteze in favoarea Irinei Movila. Anul trecut, fostul sot al doamnei Galin, Dan Schneider, a incetat din viata. La inceputul anilor ’90, Dan Schneider a fost unul dintre primii romani multimilionari in dolari, fiind unic importator de Coca Cola sau cafea Alvorada.
Premii si distinctii:
Premiul pentru interpretare feminina al Asociatiei Cineastilor din Romania (ACIN) pentru rolurile din filmele „Saltimbancii” si „Ana si hotul”.
Presedintele Romaniei Ion Iliescu i-a conferit actritei Carmen Galin la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural in grad de Ofiter, Categoria D - "Arta Spectacolului", „in semn de apreciere a intregii activitati si pentru daruirea si talentul interpretativ pus in slujba artei scenice si a spectacolului”.