Prozatorul Augustin Buzura s-a nascut pe 22 septembrie 1938, la Berinta, Maramures. Psihiatru, prozator si eseist roman contemporan, autor al unor scenarii cinematografice, Buzura urmeaza Liceul la Baia Mare, inscriindu-se mai apoi la cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie din Cluj (1958-1964).
Renunta insa la profesia de medic psihiatru si se dedica literaturii; metodele psihiatrice de investigare a constiintei umane se vor regasi totusi in romanele sale.
Debutul editorial al lui Augustin Buzura a avut loc in 1963, cu volumul de nuvele “Capul Bunei Sperante”. El a fost redactor la revista Tribuna din Cluj si secretar responsabil de redactie - in paginile revistei a si debutat (1960), iar din 1990 devine presedintele Fundatiei Culturale Romane. De asemenea, din 1992 este membru al Academiei Romane, iar intre 2003-2004 membru al Institutului Cultural Roman.
Dupa inca o culegere de povestiri si nuvele (“De ce zboara vulturul?”, 1966), se consacra in exclusivitate romanului, dobandind o rapida si larga recunoastere din partea criticii si a publicului. “Absentii” (1970), “Fetele tacerii” (1974), “Orgolii” (1977), “Vocile noptii” (1980), “Refugii” (1984), “Drumul cenusii” (1988), ultimele doua facand parte dintr-un ciclu intitulat “Zidul mortii”, configureaza o problematica, un univers literar si o suita de modalitati caracteristice; romane ale unor cazuri de constiinta, aceste carti urmaresc in egala masura si implicatiile sociale, istorice si politice ale devenirii colective, astfel incat se realizeaza, in fiecare, o densa panza epica, in cuprinsul careia sondajul analitic dus pana la cele mai profunde straturi ale existentei, cronica de moravuri si reconstituirea unor destine individuale se intrepatrund si fuzioneaza indestructibil.
Unul dintre cei mai reprezentativi romancieri din literatura romana postbelica, Augustin Buzura a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1974, 1980), precum si Premiul Academiei (1977).
In prezent este directorul revistei Cultura.

Romane publicate:
Absentii (1970)
Orgolii (1974)
Fetele tacerii (1974)
Vocile noptii (1980)
Refugii (1984)
Drumul cenusii (1988)
Recviem pentru nebuni si bestii (1999)
Raport asupra singuratatii (2009)

Romane traduse in limba franceza:
Chemin de cendres, tradus de de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001