Sofia Vicoveanca s-a nascut la 23 septembrie 1941, comuna Toporauti, judetul Cernauti (astazi in Ucraina). Repertoriul renumitei interprete de muzica populara din zona Bucovinei cuprinde cantece de leagan, de nunta sau cumetrie, doine de dragoste si dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cantece de voie buna, unele usor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului moldovean, remarcandu-se prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei. Cantece ca Lume, lume trecatoare; M-am sfadit rau cu badita; Am avut un pui pe lume; Batranetea cand te bate; Saraca vecina mea; Bucovina, mandra floare; Asta-i joc din Bucovina stau martore dedicarii sale folclorului romanesc.

A efectuat imprimari la Radio Bucuresti si Iasi, pentru televiziune si la Casa de discuri Electrecord. In intreaga sa cariera a scos 10 discuri personale si 6 in colaborare; casete audio si video, CD-uri. S-a remarcat si prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei. A sustinut spectacole cu diferite formatii artistice in tara si in strainatate, facand turnee in Israel, Portugalia, SUA, Franta, Danemarca, Germania, Iugoslavia s.a.

A jucat si in cateva filme romanesti, dovedind un real talent actoricesc. A publicat doua volume de versuri: Dureri ascunse (1996) si Cu inima-n palme (2004).

Copilaria i-a fost intunecata de greutati, tatal sau fiind luat prizonier de sovietici, dupa anexarea Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica. Impreuna cu mama sa, Sofia s-a refugiat in comuna Vicovu de Jos, unde si-a petrecut copilaria. Din dragoste pentru satul copilariei, i-a imprumutat ulterior numele, alegandu-si numele de scena Sofia Vicoveanca.

Din copilarie, constransa de greutatile materiale prin care treceau refugiatii, micuta Sofia a invatat sa coasa, sa teasa covoare, sa impleteasca, sa croiasca etc. A absolvit Scoala Populara de Arta din Suceava si a fost angajata, prin concurs, in anul 1959 ca solista de muzica populara la Ansamblul de Cantece si Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. In anul 1965, ii apare primul sau disc. Din anul 1998, devine solista de muzica populara la Ansamblul Rapsozii Botosanilor.

In plan personal, Sofia Vicoveanca a fost casatorita cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat in aprilie 2001, la varsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul Zori noi din Suceava, devenit dupa decembrie 1989 Crai Nou. Impreuna, cei doi au un fiu.

Printre distinctiile primite de-a lungul carierei sale s-au numarat: "Meritul Cultural" clasa a IV-a (1973); Medalia "Tudor Vladimirescu" cl. I (1975); Medalia "Meritul Cultural" cl. I (1976); Crucea Nationala "Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002); Ordinul National "Meritul Cultural" in grad de Mare Ofiter (2004) etc.

Fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu i-a conferit artistei Sofia Vicoveanca la 29 noiembrie 2002 Crucea nationala Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea si transmiterea cu talent si daruire a unor opere literare semnificative pentru civilizatia romaneasca si universala”. Domnia Sa i-a conferit la 7 februarie 2004 si Ordinul Meritul Cultural in grad de Mare Ofiter, Categoria D - "Arta Spectacolului", „in semn de apreciere a intregii activitati si pentru daruirea si talentul interpretativ pus in slujba artei scenice si a spectacolului”.

De asemenea, a primit titlul de Cetatean de Onoare al localitatilor Suceava, Radauti, Siret, Pojorata, Ciocanesti si Vicov (jud. Suceava), precum si al comunelor Ion Creanga din judetul Neamt si Ciocarlau, din judetul Maramures. A publicat doua volume de versuri: Dureri ascunse (1996) si Cu inima-n palme (2004).