Taica-meu crede ca se duce destul de des la biserica. O data pe an, de Inviere, ca sa ia lumina. Cu o jumatate de ora de stat in curtea bisericii, crede ca si-a rezolvat problemele cu Dumnezeu. El e un om implinit. „Munceste“.
In ultima vreme ne certam. Nu-i trebuie sa se duca la biserica, pentru ca „70% dintre popi si calugari sint homosexuali si pedofili“, imi striga el. „De unde stii tu, ma, il intreb, daca tu nu te duci la biserica?“ Cum sa-l fac sa inteleaga ca in spatele „stirilor-bomba“ despre desfriuri ale clerului cu care ne improasca o parte a mass-mediei e, de fapt, un razboi crincen al satanei impotriva Bisericii? Mai­ca-mea imi zice si ea ca „n-a prea umblat la popi“. „Sa umbli la popi“ e ceva rusinos in mintea ei, ceva ce fac doar „babele“. In spatele acestei vorbe se ascunde tot diavolul, care ne impinge sa credem ca ne putem rezolva singuri problemele. Socrii mei traiesc in concubinaje, intre cei patru astfel rezultati, doar mama sotiei mele pare un pic mai evlavioasa, fara sa-si manifeste aceasta apetenta. Strainii intrati in familia Domnicai, fireste, nu au legaturi ade­varate cu Dumnezeu, lupta lor e sa isi faca loc unde nu e locul lor. Nu au respectat canoanele Sfintului Vasile cel Mare, potrivit carora casatoria a doua este ingaduita de biserica numai celor ce au ramas vaduvi de tineri, prin deces, si nu au copii. Pe linga tatal sotiei mele si partenera lui, taica-meu e un mare credincios. Ei nimeresc la biserica doar la nunti si inmormintari la care nu pot, din motive de aparenta sociala, sa se duca „direct la masa“.
In schimb, daca incepi o discutie religioasa cu ei, iti amintesc ca, in nemernicia ta, n-ai niciun drept sa le pui vreo intrebare legata de credinta lor. „Ce, tu ai facut Biserica?“, ma intreaba tatal sotiei mele, „lasa-ma cu Biserica...“.
In Biserica „Sfintul Nicolae“ de la Dra­ga­nes­cu, intr-una dintre frumoasele scene in­fa­tisate de Sfintul Parinte Arsenie Boca, un inger se apleaca spre fotoliul in care, pe o terasa simandicoasa, sta un barbat intr-o tinuta comoda. In spatele lui e o femeie cu ochii vop­siti tipator. Imprejurul barbatului sint uneltele tehnicii moderne, un televizor si un telefon, iar undeva in zare se vede o racheta inaltindu-se spre cer.
- Aici sus totul e pregatit, ii spune ingerul. Sinteti chemati la cina.
Omul raspunde:
- Mi-am luat nevasta. Mi-am rotunjit tarina. (Am lasat-o gravida - n.m.) Mi-am cumparat 50.000 de cai-putere. Caut un apartament pe o alta planeta. Nu mai avem aceste preocupari.
- Asa va trebuie!, ii striga ingerul. Cu tehnica voastra ati grabit sfirsitul lumii.
„Nu mai avem aceste preocupari“. Cum se vor cai cei care spun asta ca n-au spalat cu lacrimi podelele Sfintei Biserici, implorind mila Tatalui nostru Ceresc!...