Draga Gianina,

Am locuit ani de zile in Olanda, la Rotterdam, si vreau sa va comunic ce se intimpla acolo, pentru a se face mai multa propaganda voluntariatului si in Romania. (...) Eu, spre exemplu, am muncit un an si jumatate in cadrul unei organizatii non-profit, care se ocupa exclusiv de reintegrarea asa-zisilor homlesi, adica cei care locuiesc pe strada, fara adapost, si nu ma refer la ciini, stiti bine. Este ceva uimitor sa lucrezi in astfel de medii, ai parte de experiente cutremuratoare, dar ai si satisfactii, pe care, cu siguranta, nu ti le aduc banii. Poti face cu adevarat ceva pentru semenii tai. Daca in cazul teledonului nu stii unde se duc banii pe care ii dai, nu le poti urmari traseul, aici ai satisfactia ca gestul tau are ecou imediat. Este un cult, un mare respect pentru munca facuta benevol, in slujba unor cauze importante, in folosul unor oameni cu probleme. La noi, din pacate, nu exista asa ceva. Romanii cred ca e ceva umilitor. Nu se pot uni pentru a ajuta prin munca bolnavii, batrinii, copiii din comunitatea lor. Tot timpul se organizeaza cite un eveniment izolat, un „boom” numit teledon sau se fac emisiuni, in care se plinge, se danseaza, se smulge parul din cap si se face spectacol din mesajele oamenilor. Voluntariatul nu exista si trebuie tras un semnal de alarma, pentru ca e o solutie de insanatosire a societatii. De aceea m-am gindit ca nu ar fi rau sa scriu la VIP, mai ales ca vip-urile sint cele mai expuse cind e vorba de umanitarism si campanii-remorca, de parca numai asa ne putem ajuta intre noi. E o cale, dar nu e singura. In Olanda se poate si altfel. Cu respect si speranta de mai bine, Gheorghe Lemnosu - Bur.

Dragul meu domn, dupa cum vedeti am publicat aproape integral mesajul dvs., pentru ca mi se pare graitor si bine-venit. Pe de alta parte, nu as vrea sa fiu eu G-contra, dar intimplarea face sa fiu proaspat sosita dintr-o astfel de actiune de voluntariat, intreprinsa de o mare companie, care a construit 80 din 110 case in comuna Doljesti, unde inundatiile au facut ravagii. Am fost acolo, membra a unei echipe de ziaristi, care au imbracat salopete si au intins mortar cu mistria. Nu spun ca asta este un exemplu, zic doar ca a inceput sa se miste ceva. E putin, e mult, sa ne spuna olandezii. Am intilnit deseori oameni care muncesc voluntar pentru cei aflati la nevoie, poate nu asa de organizat. Fara indoiala, aveti mare dreptate, mai avem mult pina cind romanii vor fi impacati cu gindul ca ar putea sa-si ajute semenii gratis. Poate ne trebuie alti voluntari, care sa munceasca pentru a ne convinge sa devenim voluntari.
gianina.corondan@revistavip.net