Ce a realizat in ultimul an Aura Urziceanu?
Chiar daca am fost ocupata cu emisiunea Megastar, aproape sapta­minal am calatorit in Europa, in orasele principale ale Angliei, Frantei, Germaniei, Italiei si Spaniei, pentru a aranja reusita proiectului fundatiei culturale care imi poarta numele. Este vorba despre un concert de inalta tinuta, cu artisti profesionisti si tineri descoperiti de noi si alesi in doua zile de auditii. Acest festival nu numai ca va reprezenta imaginea Romaniei prin cultura, dar ii va invata pe tineri ce inseamna sa fii roman, sa te urci pe scena, sa cinti si sa fii tratat de public si de colegi cu demnitate. Acesta este scopul infiintarii fundatiei - promovarea Romaniei prin cultura noastra si sustinerea ei.
Imaginea Romaniei in lume poate fi imbunatatita?
Da, si nu e deloc usor. Se intimpla incidente nefericite de prea multa vreme. Nu prea vad cum s-ar putea realiza acest lucru, decit cu o campanie din partea guvernului, gindita si aranjata perfect, in care sa se prezinte realitatea mostenirii culturii romanesti. Am infiintat fundatia care imi poarta numele tocmai pentru ca am vazut cu ochii mei multa propaganda negativa in mass-media straine… Cu statutul meu, cistigat cu demnitate, cu drag de profesie, de tara si de romanii mei, pot organiza concerte minunate, pentru a arata ca artistul roman, de la folclor la opera si jazz - actorul, instrumentistul, cintaretul de opera - este capabil. Din pacate, nu prea am gasit in tara intelegere si dorinta de a realiza asa ceva.
Faceti naveta Bucuresti-America. Unde va simtiti „acasa“?
Fac naveta Bucuresti-Europa si Ame­rica foarte des. Ma simt acasa la New York, mai putin la Toronto, deoarece, de cind m-am casatorit, in 1971, datorita turneelor pe care le-am intreprins cu agentia mea de impresariat de la New York, nu am stat decit extrem de putin. Mai sint citeva orase unde ma simt minunat, insa cel mai mult imi place la New York. Cu totul deosebita este dragostea mea pentru tara in care m-am nascut, Romania, si pentru romanii mei. O spun din suflet...

Din copilarie si-a dorit sa nasca un baiat
V-a fost usor sa deveniti mama printre straini?
Mi-am dorit enorm copilul! Mi-am dorit sa nasc un baiat de cind eram mica si imi imaginam cum e sa fii mama. Cel de Sus m-a binecuvintat cu o minuna­tie de fecior. Inca din 1971 mi-a fost foarte usor sa-i fiu mama, de cind a inceput sa miste in burtica mea si a simtit acordurile orchestrei si aplauzele publicului belgian de la Knocke, unde am participat la Festivalul Internatio­nal „Cupa Europei“, reprezentindu-mi tara. Juriul m-a notat in unanimitate cu 10, fapt nemaiintilnit in cele 13 editii precedente. Am sarit in sus de bucurie, iar publicul si juriul, vazind ca sint insarcinata, mi-au atras atentia sa nu exagerez. Cind copilul a implinit un an, l-am adus la Bucuresti, la mama mea, unde a stat doi ani si jumatate, apoi l-am readus la Toronto, unde s-a nascut, pentru ca a trebuit sa-l revada doctorii specialisti in cardiologie. Fiul meu s-a nascut cu o problema, artera principala care pleaca de la inima in jos avea o parte ingustata. Speram sa-l ope­ram cind va implini sapte ani, dar la trei ani am fost la control si dupa doua luni s-a decis sa se intervina. In acelasi timp, trebuia sa incep colaborarea cu marele muzician si producator Quincy Jones. Semnasem contractul dupa ce Duke Ellington decedase. In martie 1974, la patru zile dupa ope­ratia fiului meu, am inceput turneul in State. Nu am avut in­co­tro. Plecam cu avionul de la Toronto, ajungeam in orasul unde avea loc concertul, cintam, iar dupa concert, fie ca era ora 2 sau 4-5 dimineata, luam avionul inapoi. Cind ajungeam, sotul meu ma lua cu masina de la aeroport si mergeam direct la spital, unde petreceam o mare parte din zi cu fiul meu. Din nou, dupa-amiaza, plecam spre urmatorul concert. Aceasta situatie a durat patru sapta­mini... Fiul meu a inceput sa mearga si sa vorbeasca in Romania. Nu stia limba engleza, la spital nu se intelegea cu nimeni.
Daca vi s-ar propune, ati cinta la nunti?
Nu. Nu este genul de muzica pe care il cint eu. Nici nu m-am prea dus la nunti, timpul este comandantul meu…

„Ma mindresc cu Festivalul <Cerbul de Aur>“
Ce parere aveti despre „Cerbul de Aur“ 2008?
Ma bucur si ma mindresc cu Festivalul International „Cerbul de Aur“. Anul acesta revine, slava Domnului! Este o traditie extraordinara si reprezentativa a romanilor. Toti strainii care s-au prezentat la acest festival au plecat cu impresii minunate. Este foarte important sa se tina cont si de straini. La urma urmei, sint oaspetii nostri. Parerile sint intotdeauna impar­tite, insa decizia pe care o ia juriul nu se discuta.