Cind iesi din minimarket incarcat de pungi, iti atine calea, cu mina intinsa in tacere, o batrina. E din cap pina in picioare o persoana care inspira mila. Numai ca nu e vorba de o batrina. In realitate e o juna zurlie, bine facuta, dispusa la orice ca sa-si traiasca viata. Noaptea tirziu o poti descoperi in harmalaia vreunui bar din centru. Dupa cum petrece, n-ai niciun motiv sa crezi ca si-a luat adio de la viata. La inceput, Florinela, pentru ca asa i se spune junei, a practicat cersetoria in varianta sincera. Nu numai ca nu primea niciun ban, dar, mai grav, toti pensionarii care treceau pe linga ea simteau nevoia sa-i tina lectii de viata. Gen: de ce tu, fata tinara, nu muncesti? Sau gen: la virsta ta, trageam la saiba. Toti, fara exceptie, puneau accentul pe muncit. Chestia cu muncitul o scotea din sarite pe Florinela, deoarece tocmai de aceea alesese calea cersitului: ca sa nu munceasca. Intr-una din noptile de dezmat, a intilnit la bar un intelectual caruia, beata fiind, i-a povestit problemele sale de viata. Intelectualul, care traversa de mai mult timp o criza de bunatate tolstoiana, a sfatuit-o sa se deghizeze in batrina. Stia el un regizor fara angajamente in ultimul timp, care dadea lectii de cersetorie in fel de fel de stiluri, ca sa mai cistige un ban. Florinela, desi beata, a retinut nu numai sfatul, ci si adresa regizorului. Si-a pus la bataie economiile si, dupa un curs scurt, dar eficient, s-a travestit intr-o batrina intelectuala ajunsa in mizerie. Si-a tras citeva zbircituri, si-a vopsit parul in alb-argintiu, si-a pus ochelari ieftini, cu o lentila crapata, si s-a instalat la iesirea din magazin.
Toti cei care trec pe linga ea ii pun in palma cite ceva, injurind-o pe cersetoarea dinainte, pe motiv ca era o escroaca.
O facea pe cersetoarea!

Secvente pe Drumul European
Jeepuri arogante depasesc in chip riscant Daciile autohtone. Statul in fundul celei din fata le scoate din sarite. Si pentru ca nu le poate izbi cu botul descuranjant, croit sa infrunte rinocerii, jeepurile le depasesc mai mult decit ostentativ.
Sub adaposturile din stinghii si panusi, insi patrunsi de frigul subtire pazesc pepenii mai ceva decit frica din zicala. Ca sa faca fata plictiselii (nu opreste nimeni sa cumpere), unii si-au instalat pe masute televizoare alimentate de la bateria masinii personale, primind ima­gini din eter cu ajutorul unei sirme indoite.
Se ridica in ritm antrenant, ca intr-un cincinal al capitalismului in patru ani si jumatate, noi si noi restaurante temporare, pastrate in lumea comertului culinar doar pentru o vara.
Un echipaj al politiei adreseaza un proces-verbal de contraventie unei masini trase pe dreapta. Soferita – bondoaca, virita in blugi, genul dop de pluta scos din sticla cu sirma – urmareste scena cu un zimbet de comanda.
Din jungla unei vii se inalta descurajant un foisor de paza facut dintr-o Dacie casata infipta intr-un par.
De o parte si de alta a soselei, anunturi scrise de mina te ispitesc sa faci un popas la una dintre baltile pline cu peste.
Nu dai curs chemarii din simplul motiv ca nici nu le vezi, acaparat cum esti sa claxonezi, nervos, un timpit care nu trece pe banda intii, corespunzatoare vitezei lenese cu care merge.