Picat sau nu in sondaje, presedintele Traian Basescu pare sa inteleaga cel mai bine „singuratatea alergatorului de cursa lunga“. Plecat „en fanfare“ in cursa politica dupa „divortul“ de Petre Roman, Basescu a izbutit sa seduca electoratul prin-tr-un tip de campanie viu, agresiv, din care a lipsit neaosa limba de lemn. Inevitabil, ca si in viata, dupa un timp a intervenit decaderea. Sau reculul, ori „amurgul idolilor“, daca gindurile ne trimit la Nietzsche.
Astazi, ultimele studii par sa arate ca popularitatea sefului statului a scazut considerabil. Fara indoiala, principalul vinovat este insusi Basescu, ale carui „iesiri in decor“ l-au scazut in ochii romanului obisnuit.
Din pacate pentru societatea romaneasca, si nu pentru seful statului, pentru ca acesta a aratat de multe ori ca se poate ridica de la podea inainte ca arbitrul sa puna capat meciului, antibasescianismul a devenit o moda, creata artificial de adversarii oficiali ai presedintelui.
De la „criticile constructive“, cum ar spune Ion Iliescu, inamicii lui Basescu au ajuns aproape la isterie, batindu-i acestuia cite un cui in talpa la orice ora din zi si din noapte, indiferent daca presedintele are legatura cu… subprefectura. Fireste, marinarul nu e o icoana si nici nu trebuie sa-i fie tolerate greselile, insa, pentru unii, Basescu a devenit responsabil chiar si pentru canicula de afara. Situatia devine similara cu cea de dinainte de alegeri, cind, la polul opus, unii mai aveau putin si faceau din Basescu, Iisus, iar din Elena Udrea, Maria Magdalena.
Ca de obicei, traim intre extreme, iar lucrul acesta ne costa. Precum moda „emo“, anti-basescianismul de astazi e „cool“, dar prezinta riscuri…
Ceea ce uita agitatorii de profesie este faptul ca, fara sa vrea, il ajuta pe presedinte sa redevina „King Base Cool“, cum ii spunea tinerimea pe vremuri, asta pentru ca locatarul de la Cotroceni se ridica oricum, de linga micimea contestatarilor sai. Oricite defecte ar avea, romanului de rind si cu drept de vot nu i-au placut niciodata haitele…