Primul cronicar de viata mondena din presa romaneasca a fost un francez, care semna cu un pseudonim englez, Claymore. Era pe timpul lui Caragiale, traitor din gazetarie si el si mare vinator de senzational. Pe vremea aceea, senzationalul nu era tabloid, ci gotic. Asta insemna ceva ce sta in sugestia unor adjective precum lugubru, sinistru si altele asemenea. Stilul gotic fusese facut popular de romanele englezesti din seria carora facea parte si acela despre contele transilvan Dracula.
Oamenii acelor vremuri preferau sa se sperie putin. Asta era distractia lor… estetica. Azi, dupa cum vedem, nici macar filmele horror nu mai sperie, iar stilul gotic a sucombat. Tot englezii au fost cei care au inventat si primul cotidian din istoria presei monden-tabloide, The Sun, cu un tiraj fabulos, de citeva milioane de exemplare, azi, cind limba engleza a devenit mult mai „imperialista“ decit a fost vreodata limba latina sau greaca lui Alexandru cel Mare. (Apropo: cine ar accepta, acum, ca Iliada a fost primul tabloid al istoriei? Si totusi, cam asta a fost, chit ca e o mare diferenta intre supararile lui Ahile si suferintele lui Irinel.)
In 1990, cind, alaturi de prietenul meu, Radu G. Teposu, si de alti „ahei“ ai entuziasmului jurnalistic, am lasat deoparte uneltele criticii literare pentru a face gazetarie fara cenzura politica, nu stiam ca nu ne vom mai intoarce la vechile noastre unelte, nici ca, intorcindu-ne totusi, le vom gasi schimbate in rau (din punctul nostru de vedere). Ne preocupa altceva: cita vreme interesul public va fi orientat spre jurnalismul politic? Altfel spus, cind va fi necesar sa trecem de la gazetaria „revolutionara“ la una mai… casnica si in ce fel va trebui sa facem adaptarea. In ce ma priveste, am intuit cam din 1992 ca o pagina de viata mondena va interesa piata. In arhiva revistei Cuvintul, daca o veti cauta in biblioteci, veti gasi, incepind din acest an, o astfel de pagina. Cuvintul era, la vremea aceea, singura revista social-politica din Romania dotata si cu o preocupare tabloida (inca mult prea bine temperata).
In 1993, Radu G. Teposu a fost la Londra, la prietenul nostru Traian Ungureanu, pe atunci redactor la BBC, si s-a intors acasa cu… un cal troian: „Ma, Ioane, trebuie sa facem o revista pe profilul The Sun, asta va fi viitorul in presa, dupa ce lumea se va plictisi de atita politichie“. Zis si facut. In timp ce Ion Cristoiu construia un ziar senzationalist (dar centrat inca pe influentarea politica a opiniei), faimosul Evenimentul zilei, noi ne-am apucat sa gindim primul saptaminal monden 100% de pe piata romaneasca. Si asa s-a nascut VIP, care, iata,
a ajuns, acum la 900 de editii. Sa-i dea Dumnezeu longevitatea Iliadei!