Romania are o suprafata de 300.000 de kilometri patrati, adica 300 de milioane de hectare. Sa zicem ca 100 de milioane de hectare sint terenuri in proprietate privata - zice Cojocaru. Hai sa le impozitam! Bine, bine, dar cum? Progresiv. Ai zece hectare, impozit mic. Ai 20, mai mare. S.a.m.d.
Citi bani colectam? Vom vedea, ar zice un guvernant normal la cap. Cojocaru zice asa: vreau sa string 40 de miliarde de euro. Prin urmare, voi impozita in asa fel incit sa imi iasa suma asta. De ce suma asta? Fiindca vreau sa le dau romanilor 40 de miliarde de euro pe an ca sa inceapa fiecare roman o mica investitie (in valoare de 20.000 de euro de caciula). Asadar, cit voi impozita terenurile? Nu stiu, zice Cojocaru. Cind voi fi premier voi sti cite hectare private sint in tara si cite hectare de stat. Cum, adica? De ce ti-e greu sa afli chiar azi cite hectare private sint in tara? Pot afla asta. Dar nu pot afla de azi citi proprietari au intre 10 si 20 de hectare, citi intre 20 si 30 de hectare s.a.m.d.
Dupa ce voi afla, voi sti cit trebuie sa impozitez (sume fixe) pe fiecare categorie, astfel incit sa adun 40 de miliarde de euro. Si daca sumele cu care va trebui sa-i impozitez pe aia care au peste o mie de hectare vor face ca oamenii aia sa dea faliment, caci le vei lua tot profitul pe care-l fac ei pe mia aia de hectare?
Nu se poate. Imparte 40 de miliarde de euro la 100 de milioane. Iti iese o medie de 400 de euro pe hectar, pe an. La o mie de hectare, faci dracului un profit mai mare de 400.000 de euro pe an! E adevarat ca de pe la 5.000 de hectare s-ar putea sa fii obligat sa dai 1.000 de euro pe hectar, pe an. Iti cam omori profitul.
E tare nenea Cojocaru, nu-i asa?
Da’ de ce nu erau impozitate pina acum terenurile? Uite-asa, ca n-au vrut proprietarii (clasa politica, in principal). Dar povestea Cojocaru nu e doar cum sa facem rost de 40 de miliarde de euro pe an. Are o continuare. Iar continuarea e cu cintec. Si anume cu mult cintec. Acestea 40 de miliarde vor fi investite in economie. Fel de fel de proiecte private, mai mici, mai mari, sau chiar mari de tot, vor fi demarate cu finantare din acest Fond de Investitii. Are sa apara o clasa de mijloc. Din 20 de milioane de romani, citeva sute de mii vor reusi sa devina mici intreprinzatori. Hai sa zicem ca vor reusi vreo doua milioane. Ce facem cu restul? Restul vor ajunge sa fie actionari in fel de fel de afaceri mai maricele. Pe care cine le va administra? Un om cinstit? Un consiliu de administratie format din ingeri? Nu, dar tot va fi bine ca economia noastra va primi anual o injectie de 40 de miliarde de euro.
Oul lui Columb? Asa pare. De 20 de ani, dr. Cojocaru incearca sa isi faca ideea cunoscuta. Nici macar de la OTV (care a strins un milion de semnaturi pentru legea Cojocaru) nu s-a putut sti clar in ce consta aceasta idee. Abia recent, dr. Cojocaru a lamurit lucrurile. Va fi vorba (daca legea va prinde viata) de impozitarea progresiva a averilor (pe componentele lor fizice, prin urmare nu actiunile, nu conturile). Vor saraci bogatii Romaniei? Nu cit sa devina la fel de saraci ca saracimea. Se va imbogati saracimea? Nu cit sa ajunga la nivelul bogatilor un pic mai saraciti. Ce aduce nou ideea asta? Locuri de munca in zona afacerilor private. Degrevarea bugetului de povara investitiilor de stat. Echilibru bugetar. Suna rau? Stat social popular iese din treaba asta. Un fel de comunism de piata.