Aidoma jachetelor chinezesti din Piata Moghioros, mustului si minereului de cartofi, fostele glorii sportive cu nasul pe sus ramin o sursa inepuizabila de profit, in acest inceput rebel de toamna. Nici n-a apucat bine „Mister“ (cum pretinde sa i se spuna) Ilie Dumitrescu sa cinsteasca o cinzeaca de agheasma cu Razboinicul Luminii la micul dejun cu rugaciune din incinta Palatului din Aleea Alexandru, ca imediat si-a bagat dracu' coada pe sub usa, anuntindu-l prin alfabetul morse ca e „fortuit“ sa faca o schimbare de jucator, asa ca a inceput sa polemizeze cu Montesquieu. Explicatia acestui ambit de mare chin lingvistic (apropo, Mister, „fortuit“ nu inseamna „fortat“, ci „intimplator, inopinat, accidental, neprevazut“) sta in faptul ca noul antrenor al Stelei tine sa demonstreze ca, din bransa intelectualilor, nu doar doi se pricep la fotbal din punct de vedere academic, si anume Fanus Neagu, romancier si fost publicist la Cronica Romana, si Cornel Dinu, dom' procuror de la Dinamo, ci si Maria Sa. De la sublim la ridicol e doar un pas si degeaba autodeclaratul iubitor de arta Ilie Dumitrescu isi cumpara Rembrandt-uri la kil si il imita pe Toulouse-Lautrec (despre care a aflat ca picta intr-un bordel), ca gena de iobag ramine, oricit s-ar visa dinsul, conte.
Teza, valabila la toti parvenitii, se aplica si in cazul altui Ilie, pe vremuri glorios, astazi demn de mila. Daca pina mai ieri se caznea sa impresioneze prin eleganta, Ilie Nastase ne-a demonstrat ca zadarnic o tine toata ziua in petreceri simandicoase la Paris si se da mai nobil ca printul Duda, care e var cu bulevardul Hohenzollern din Berlin, daca la Timisoara se face de ris ca o precupeata. Cum a zarit o jurnalista insistenta, dintii au inceput sa-i straluceasca metalic, unghiile i s-au lungit si i s-au curbat precum lui Michael Jackson, in clipul de la Thriller, iar un lichid verde i s-a scurs pe la colturile gurii, in timp ce ochii pareau a-i iesi din orbite. Apoi, s-a chircit ca arici-pogoniciul si, lasind in sant exprimarea de Champs Elysées, a atacat cu baioneta vrajelii de cartier si chiar a amenintat-o pe biata fata cu bataia. De la expresii antologice de tipul „daca-l prind pe Tuca, il bat“, sau „ba, gaozarilor“, rostite de autori memorabili, pina la „iti sparg fata“, nu e decit un pas firesc. E drept, facut de o personalitate marcanta a sportului mondial, care reprezinta si imaginea tarii in campania „Romania, the land of choice“. Si ne mai miram de ce ne incapatinam, ca natie, sa ne transformam faima in caricatura.