In Guvernul Romaniei e ca la Vama Veche. Toata lumea iti cere bani, ba mai mult, in curind o sa ne lasam castrati, o sa ne cedam casele, cite un rinichi sau partea fiecaruia din Tezaurul de la Moscova, pentru ca atit de induiosator pling cirmuitorii tarii dupa parale. Toate bune si frumoase, nu de alta, dar, din ’90 incoace, ne-am obisnuit cu situatia. In schimb, n-am inteles partea in care asistam la umilirea intelectualilor. Pentru ca, orice s-ar spune, noua lege privind depunerea declaratiilor pentru drepturile de autor este un act injositor, indreptat cu pre­ca­de­re catre creatori si formatorii de opinie. „Mi-am luat inima in dinti si am hotarit ca, in cazul in care va trebui sa fac acest gest de a-mi depune declaratia privind drepturile de autor, care ma si blocheaza din munca mea, voi cobori de pe scena si nu voi mai juca in viata mea. ­Este o forma de protest, alta nu mai am la indemina“, spunea Mircea Diaconu. Cazul cunoscutului actor nu este singular, iar situatia in care ne aflam este frustranta. Bac­sisul pe care il virim in jiletca statului roman aduce o tira cu minariile puse la cale in spatele sectiei de militie, cind violatorul cade la pace cu victima, pretaluind virginitatea spulberata pe o juma’ de Dacia. In timp ce unii romani il tot asteapta pe Isarescu sa faca lumina in economia nationala, pentru ca au furat geanabetii becurile si e un intuneric de-ti bagi degetele in ochi, majoritatea cetatenilor acestei tari pierd din vedere chiar esentialul, si anume ca, dincolo de jaful propriu-zis, conteaza cel mai mult degradarea umana la care ne condamna, de ani in sir, autoritatile. Numai niste personaje cu o incultura enciclopedica pot proceda intr-o asemenea maniera, care aminteste de razboiul declarat intelectualilor de rasa de catre comunisti, in perioada proletcultista. Nu ma deranjeaza citusi de putin faptul ca domnul Emil Boc sufera de o bulimie profund macabra, deoarece si-a papat bronzul posteritatii inainte de a se catara in prepeleacul manualelor alternative, la sectia eroi si martiri. In schimb, ma irita la culme resemnarea unora dintre compatriotii nostri, care, placizi, se asaza cu privirea in pamint la coada, la ghiseul compromisului.