"Sunt un spirit liber, caci nu mi s-a interzis absolut nimic"

Adaugata 2011-01-03, la ora 07:47:04
"Sunt un spirit liber, caci nu mi s-a interzis absolut nimic" Charismaticul purtator de cuvant al Politiei Capitalei, Christian Ciocan, este atat o fiinta sensibila, care patrunde intelesurile universului prin firea sa receptiva la elemente de noutate, cat si un om care spune intotdeauna lucrurilor pe nume, sigur pe sine si deseori serios, asa cum ii sta bine unei persoane in functia pe care acesta o detine.
Ce ruda apropiata v-a marcat in mod deosebit sau v-a fost cea mai draga?
Bunicul meu, care a fost macelar si negustor, si care isi dorea foarte mult sa ajung doctor, sa profesez in medicina. Era un om de viata si de petrecere, o persoana foarte respectata atat in judetul nostru, cat si cu mult in afara granitelor lui. A fost un om de viata si de petrecere; tin minte ca ieseam la iarba verde, pe pajiste, iar lautarii erau mereu prezenti la masa pe care o organizam. Regret ca nu mai este bunicul. Daca ar fi sa traiesc un an de zile doar pentru clipa in care m-as intalni cu el, as trai numai pentru acea zi.
Cum va petreceati vacantele din tinerete?
Eu nu aveam bunici la tara, asa ca mergeam in fiecare an, vara de vara, la mare. Stateam acolo cate 18 zile si, apoi, faceam cate un tur al tarii. Ne intorceam acasa cu mai mult de jumatate din bani, desi plecam cu 10.000 de lei si petreceam, in fiecare noapte, la restaurante.
Ati avut inclinatii si spre alte domenii?
In clasa a doua, profesoara mea a sesizat ca am o foarte buna pronuntie. In timp ce alti colegi de-ai mei bateau mingea in curtea scolii, eu impreuna cu o alta colega eram apreciati pentru calitatile noastre, asa ca am invatat, in 11 ani, limba engleza, desi baza o aveam inca din copilarie. Apoi, am invatat sarbeste. In clasa a noua, am facut sport de performanta. Toti au fost surprinsi de calitatile mele, insa nu am excelat, caci nu am exersat suficient. Apoi am m-am apucat de box, dar mama nu a fost de acord cu acest lucru, revoltandu-se impotriva celui care ne antrena: “Tu mi-ai luat copilul la box? Sa-l aduci pe fiul tau sa practice acest sport, sa-si umple capul de pumni, nu pe fiul meu!”
V-ati dorit vreodata, in tinerete, sa ajungeti politist?
N-am stiut niciodata ca voi deveni politist; cand m-am apucat de atletism, tatal meu mi-a spus sa las deoparte prostiile si sa ma pun cu burta pe carte, caci eu voi face o facultate. Am dat examen la Academia de Politie; acolo, cu media pe care am avut-o, mi s-a propus sa ma incadreze direct; pentru ca eu am facut armata in Bucuresti, am fost prezent la evenimentele din i'90 acolo si am vazut cum minerii spargeau totul in jur. In cele doua luni pana urma sa dau la facultate, am stat aici, ca sa-i impiedic.
Cum ati putea defini omul care sunteti astazi?
Sunt un spirit liber si am o minte la fel de libera, caci nu mi s-a interzis absolut nimic, niciodata. In vacantele din copilarie, la 1.00 noaptea, eram pe-afara si ma jucam. Sunt multumit ca sunt sanatos si ca rudele mele sunt sanatoase. Am o vorba, merg inainte si-mi vad de treaba, la fel cum spuneau legionarii lui Sven Hassel. Merg inainte, caci viata este asa cum este... Viata e viata, cu toate succesele si nereusitele ei; e cel mai mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu.
Dar femeia din zilele noastre?
Femeia este cea fara de care nu se poate trai. Femeia da viata, femeia controleaza viata, femeia ingrijeste viata; femeia le face pe toate, iar eu iubesc si respect aceste fapturi.

 

(N. red. Interviul a fost acordat in luna noiembrie a anului 2010)

 
         
 
3.0 - 4738 voturi