"In Asia, muzica mea este respectata, iubita, inteleasa"

Adaugata 2011-04-13, la ora 09:15:23
"In Asia, muzica mea este respectata, iubita, inteleasa" Grigore Lese, unul dintre cei mai pasionati promotori ai cantecului traditional romanesc, ne spune cat din folclorul actual mai poate fi considerat adevarat si ce se poate face pentru o mai buna integrare a acestuia in cultura contemporana.

Care este modelul dvs. in domeniul culegerii de folclor? Cat folclor a putut fi salvat? Cat s-a risipit?
La noi, arhiva de folclor s-a infiintat foarte tarziu, la inceputul secolului XX. Ganditi-va ca, mai mult ca sigur, s-au pierdut multe elemente structurale si melodice prin vremi, altele s-au diluat sau chiar si-au schimbat sensul. Important este ca au ajuns la noi mesaje esentiale, primite si transmise mai departe prin uimitorul si misteriosul cod al culturii de sorginte orala. Modelele mele in cercetare au fost multe, Brailoiu, Bartok, Breazu, insa, spre deosebire de ei, eu sunt nascut in familie de tarani, la mine acasa am auzit primele hori, glasul fluierului, primele versuri...  Pentru ca un om sa se poata destainui trebuie sa te simta, sa faci parte din comunitate, sa participi la toate activitatile si manifestarile prilejuite de anumite sarbatori. Eu am crescut cu taranii, am lucrat impreuna, am fost la oi, claci, sezatori, nunti si inmormantari. Am dormit cu ei. M-am nascut acolo si altfel s-au destainuit fata de mine. Toate aceste lucruri m-au ajutat la cunoasterea unor detalii referitoare la psihologia taranilor horitori, la hori, la intreaga lor dimensiune spirituala iar acum le pot impartasi. Din pacate, unele cercetari s-au facut din mers, fara sa se tina seama de acest contact fizic si emotional. Pentru mine lucrurile au stat diferit. Drumul meu a fost altfel, si anume dinspre sat spre oras. M-am format intr-un sistem educational marginit de hotarele satului, apoi, cu acest bagaj, am plecat sa studiez muzica universala pentru a-mi permite ulterior o abordare comparativa. Trebuie sa stie ca se inseala amarnic cei ce au impresia ca pot invata folclor doar apeland la benzile de arhiva si culegerile de specialitate. 

Mai poate fi recuperat folclorul? Cum?
Folclorul nu trebuie recuperat, trebuie eventual sa-l ajutam sa  vietuiasca acolo unde a aparut, in hotarul satului, iar  recuperarea scenica se poate face doar prin practicarea unui revivalism de calitate. Utilitara sau magica, ceremoniala sau neocazionala, muzica taraneasca se inscrie intr-un tipar stilistic stravechi.

Povestiti-mi o experienta sau mai multe de cand sunteti in Bucuresti si a trebuit sa luptati cu mentalitatile pentru a impune stilul dvs de viata, felul dvs de a canta si de a asculta muzica. Care au fost momentele dificile? 
In primul rand, vreau sa va spun ca nu am venit din Lapus ci din Cluj. Nu pot spune ca am trait momente dificile in Bucuresti. Inca din primul an am avut o colaborare cu Teatrul Odeon intr-un alt fel de spectacol, un spectacol de dans contemporan in coregrafia Lilianei Iorgulescu, urmat - in partea a doua - de un show marca Razvan Mazilu. Apoi a venit propunerea Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti de a preda un curs de etnomuzicologie iar acum sapte ani initiativa televiziunii romane - TVR Cultural - de a realiza o emisiune saptamanala. Bucurestiul este un oras viu, cosmopolit, in care ma simt foarte bine. Probabil felul in care ma imbracam atragea oarecum atentia pe strada insa acum clopul meu de Lapus este un adevarat brand. 

Ati avut concerte numeroase in Asia. Ce inteleg thailandezii dintr-o doina? 
In partea aceea a lumii muzica promovata de mine este respectata, iubita, inteleasa. Am avut concerte in Japonia si China, intotdeauna primite cu mult entuziasm de un public absolut special. 

de Ancuta Balan - 3635 afisari
 
         
 
2.9 - 2036 voturi