"De revelion voi fi pe scena"

Adaugata 2009-12-21, la ora 07:54:25
"De revelion voi fi pe scena" Cum iti vei petrece sarbatorile de iarna?
Eu si sotul meu, Bodgan vom petrece Craciunul anul acesta la Pitesti, la socrii mei. Ne asteapta o multime de bunatati culinare facute de mama soacra... De revelion voi fi pe scena, asa ca voi petrece cantand. Formatia “Julia Jianu Band” va sustine spectacole inedite in Bucuresti.

Cum ramane cu silueta in aceasta perioada?
Nu ma mai gandesc la ea, in seara de Craciun mananc de toate, abia astept sarmalutele si cozonacul, mai ales ca la noi in familie masa festiva reprezinta un adevarat ritual. Avem lumanari in forma de Mos Craciun, servetele cu Mos Craciun, fata de masa e cu Mos Craciun, mai avem putin si ne luam si linguri sau furculite in forma de Mos Craciun...

Ca tot vorbeai de Mos Craciun, ce cadou vrei sa primesti de la el anul acesta?
Nu imi doresc un cadou special, familia frumoasa pe care o am este cadoul meu in fiecare an. De regula eu dau cadouri membrilor familiei, caci pentru mine asta inseamna Craciunul, sa fac bucurii si sa petrec momente fericite alaturi de ei.

Ce a insemnat anul 2009 pentru tine?
Anul care este pe cale sa se sfarseasca a fost un plin pentru mine, din toate punctele de vedere. Un an de munca asidua, anul in care am realizat cele mai multe lucruri pe plan profesional. Am participat la emisiuni foarte bine, am sustinut spectacole de calitate, am lucrat la 30 de piese exceptionale. Nu am simtit criza financiara si sunt foarte optimista si in ceea ce priveste anul 2010.

Care va fi primul proiect din anul 2010?
Din ianuarie voi incepe lucrul la videoclipul piesei “1000 de vise”, o balada pop rock, compusa de Ionut Radu. Videoclipul piesei va aparea pe micul ecran in luna februarie si va fi o surpriza pentru publicul care ma apreciaza, si nu numai. Voi avea proiecte si in afara tarii, voi semna un contract pentru o piesa de club cu o casa de productie de talie internationala.

Ce sporturi de iarna preferi?
Sunt o impatimita a sporturilor de iarna, iar in fiecare an, eu si sotul meu mergem la schi in Austria. De asemenea, ne dam cu snowboardul, incercam orice se poate in materie de sport acolo. Cand suntem in tara, ne place sa ne dam cu sacul pe zapada, e foarte distractiv.

Povesteste o intamplare deosebita petrecuta in preajma sarbatorilor de iarna.
O intamplare care mi-a ramas adanc intiparita in minte s-a petrecut in urma cu cativa ani, pe vremea studentiei mele. Trebuie sa mentionez ca eu eram o impatimita a bradului natural, impodobit cu mult simt estetic. In fiecare an, pierdeam zile intregi in a cauta cele mai frumoase globuri, beteala, precum si ultimele aparitii in materie de instalatie de lumini si jucarii, toate pentru a avea cel mai frumos si mai falnic pom de Craciun. Eu studiam la Universitate in Bucuresti si vacanta de iarna urma sa o petrec acasa cu parintii, in orasul meu natal, prilej potrivit pentru a-l prezenta alor mei pe prietenul pe care il aveam in vremea aceea. Era pentru prima oara cand faceam una ca asta si eram foarte emotionata. Inainte cu vreo saptamana, am sunat-o pe mama sa ii spun ca voi ajunge acasa de sarbatori si ca, neaparat, trebuie sa pregateasca bradul, sa-l impodobeasca, asa cum obisnuiam sa fac eu, mai ales ca de data aceasta era vorba despre o ocazie cu mult mai speciala. Mama m-a asigurat ca totul va fi ordine si ca va avea grija ca totul sa iasa conform asteptarilor mele. Insa, fiind foarte procupata de curatenie, prin casa, in curte, sa prepare bucatele traditionale, a lasat impodobitul bradului pe ultima loc. Realizand cat de repede trecuse timpul, si ca era ziua in care trebuia ca eu si prietenul sa sosim, a cumparat in graba un brad, oarecare, si s-a apucat sa il impodobeasca. Ghinionul a facut ca ea sa nu mai gaseasca cutia in care pastram globuletele, beteala si instalatia si s-a gandit sa improvizeze. Cand am ajuns acasa, fericita si mandra de traditia noastra de a avea cel mai frumos brad, am ramas inmarmurita. Minunatul meu brad nu avea decat trei globulete amarate iar la mijloc, pe post de instalatie, lumina un bec mare cu un cablu, improvizatie pe care o facuse tatal meu in ultimul moment. A fost cel mai rusinos moment pentru mine, ma facusem de ras fata de prietenul meu, iar bradul care intoteauna trona in mijlocul casei arata mai degraba ca un boschet iar eu nu ma mai puteam opri din plans.
de Mirabela Gucea - 3477 afisari
 
         
 
2.9 - 1794 voturi