Dana Savuica a intrat in lumea modei in 1991, incurajata de sotul ei, Razvan. Pe atunci, era doar o studenta timida, venita din Targoviste in Bucuresti; se ghida in viata dupa motto-ul tatalui sau, George, de meserie diplomat: "Vorbeste mai putin si asculta mai mult". Nu doar ca a scapat de tracul de a se afla in public, dar azi, Dana Savuica le ajuta pe alte fete sa scape de inhibitii, sa isi descopere si sa isi valorifice potentialul.

Aveai patru ani cand ai plecat in Indonezia cu parintii tai. Tatal tau era diplomat. De ce ai fost nevoita sa te intorci in tara, cand erai abia in clasa a VI-a?
S-a intamplat ca unul dintre diplomati, Mircea Raceanu, acum un caz celebru, a ajuns, impreuna cu familia, in 1983, in Statele Unite, unde a cerut azil politic. Cand a auzit una ca asta, familia Ceausescu a dat lege, astfel incit diplomatii sa nu-si mai poata lua copiii cu ei, legandu-i astfel, prin lege, de tara. Toti copiii de diplomati de la acea vreme au ramas in Romania. Eu imi vedeam parintii o data pe an si, pentru ca ai mei nu au vrut sa ma lase la internatul Ministerului de Externe, am fost trimisa la Targoviste, la bunici. De la 13 si pina la 18 ani, cand am venit la facultate in Bucuresti, am fost crescuta de ei.
Cum procedezi cand vrei sa descoperi noi talente, asa cum ai facut cu Diana Dondoe si Alina Ilie?
Daca sunt in masina, opresc, alerg dupa ele si le bat pe umar. Ele sunt putin surprinse, imaginandu-si ca poate e un baiat, dar ma vad pe mine si zambesc, deoarece ma recunosc; acesta e deja un lucru bun, caci ele vor sa vorbeasca cu mine. Le rog sa-si informeze parintii ca m-au intalnit si le cer numarul de telefon. Pe urma, vine proba centimetrului si a aparatului de fotografiat. Pe calculator, pot sa vad poza mare si, odata cu ea, toate imperfectiunile, iar asta pentru ca aparatul capteaza tot.
La fel s-a intamplat si cu Alina Ilie sau a fost o situatie mai speciala?
Eram in masina, pe Bulevardul 1 Mai cand, pe refugiul de tramvai, am vazut, cu coada ochiului, o tipa inalta, cu un corp foarte frumos, cu un par blond-saten natural, prins in coada. Era intoarsa cu spatele, insa pielea mainilor era alba si frumoasa. Asa ca, la stop, desi era verde, am oprit brusc, iar tipul din spate m-a injurat. "Huo, blondo!" mi-a zis, dar nu l-am bagat in seama. Am deschis geamul la masina si am strigat "hei, fata!". Tramvaiul tocmai venise in statie, insa ea s-a intors si, cind am vazut-o la fata, am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Avea 15 ani cand s-a intimplat asta, adica acum aproximativ cinci ani. Am tipat dupa ea: "esti model?". "Nu", mi-a raspuns ea, cu o fata ingenua, necoapta. "Treci pe partea cealalta, vino dupa mine", i-am spus. "Pai, tramvaiul...", mi-a replicat ea. "Lasa-l dracului de tramvai", i-am strigat. Adevarul este ca, daca se urca, o urmaream. Dar a inteles mesajul meu, a trecut strada, iar eu am tras pe dreapta cu toate injuraturile de rigoare. A doua zi, a venit cu mama la agentie.
Cum procedezi cand gasesti un tanar talent?
Cand gasesc o fata de care sunt interesate agentiile partenere din afara tarii, discutam imediat conditiile contractuale. Niciodata nu o trimitem afara fara o garantie de joburi, de bani. Totul se face in detaliu; fata nu trebuie sa plece cu sperante si sa se intoarca dezamagita. Tu lucrezi, practic, cu niste copii, unii cu putina personalitate, altii cu prea multa. Pentru ele, am fost ca o sora. Trebuie sa stii totul despre cele pe care le formezi, pentru ca pe mana ta isi lasa viata. Am schimbat multe destine la viata mea si acesta e un fapt.
Ne-ai povestit despre Alina. Cum a debutat colaborarea cu Diana Dondoe?
LG organiza o campanie in urma careia trebuia sa selectez 10-12 fete frumoase, dintre care una urma sa fie Miss LG. Fetele selectate din mai multe orase trebuiau sa stea in magazinele timp de o luna si sa vinda produse. Cine vindea cele mai multe produse si cine primea cele mai multe voturi de la clienti, ajungea in finala; pentru ca intr-un singur magazin erau mai multe fete, exista o competitie intre ele. Cind am ajuns in Craiova, am facut castingul si-am ales-o pe Diana, pentru ca vinduse cel mai mult si primise si cele mai multe voturi. Visul ei de a vedea Parisul i s-a indeplinit, pentru ca excursia exista ca premiu in concursul pe care ea l-a cistigat. Pe urma mi-a spus ca, daca vreodata ajunge model, sa fac in asa fel incit s-o trimit in Franta. Si asta s-a intimplat, semn ca destinul si visul unui om pot deveni realitate. In tara a prezentat pentru Ingrid Vlasov, Irina Schrotter, Razvan Ciobanu si Janine. Era o fata muncitoare, avea ambitie, venea de la Craiova cu ce se nimerea si isi facea jobul. Asta isi si dorea, sa vina in Bucuresti si apoi sa plece in strainatate.
Pentru "Miss fata de la tara", ai ales pe cineva din Maramures. Ce poti sa ne spui despre aceasta experienta?
Visam demult sa ajung sa cercetez piata de acolo. Insa e greu sa lucrezi cu fetele de la tara, pentru ca sunt timide, rusinoase si modeste. Viata este foarte organizata pentru ele. Se trezesc dimineata devreme, se duc la camp, mulg vaca... asa ca, atunci cand cineva le ia de la treburile gospodaresti, le dezorganizeaza; in plus, e greu sa convingi parintii ca fiica lor s-ar putea sa faca bani mai multi ca model decat din mulsul vaci. Cand am vorbit cu ele, le-am spus, sincer, ca este o oportunitate sa vada Capitala. Ca nu stiu ce se va intampla, daca vor fi alese sau nu, dar ca au macar sansa sa stea in Bucuresti aproape o luna de zile, sa viziteze orasul, sa vada o altfel de viata. Mie nu-mi place sa pacalesc lumea, pentru ca nu-i in regula sa dai false sperante. Am gasit 14 fete care mi-au placut; pe unele le-am alergat, dar n-au vrut sa participe, au fugit in casa si s-au baricadat acolo; probabil le-a intimidat si faptul ca emisiunea a fost un reality show, ca eram cu o camera de luat vederi dupa mine.