Sandra Pralong, pasionata de calatoriile in Romania

Adaugata 2011-10-05, la ora 11:43:24
Sandra Pralong, pasionata de calatoriile in Romania Imaginea de femeie luptatoare si-a creat-o in ultimii 20 de ani, de la revenirea in Romania, de cand s-a implicat in numeroase proiecte dorind sa contribuie la dorinta romanilor de a munci pentru dezvoltarea tarii in care traiesc. Sandra Pralong este reprezentant al Departamentului de comunicare al Natiunilor Unite in 27 de tari foste comuniste, printre care si Romania, a publicat la jumatatea anului trecut o carte de marturii ale personalitatilor romanesti care au revenit in tara si au avut succes in profesiile lor. Am vizitat-o in apartamentul ei din centrul Capitalei, pe care l-a mostenit de la familia ei si pe care l-a decorat chiar ea, pentru ca este pasionata de arhitectura si decoratiuni. In timpul orei pe care am petrecut-o impreuna, ne-a incantat cu stilul relaxat de a comunica, cu viziunea optimista despre societatea romaneasca, dar si cu pasiunea pentru arta si calatorii.

Ati publicat de curand o carte de interviuri cu personalitati romane intoarse din exil. Care este motivatia pentru care ati realizat aceste interviuri?
Trebuie sa fac o precizare: mai curand, cartea este de marturii. Foarte putine dintre aceste marturii s-au petrecut sub forma de interviu. Ceea ce este interesant este ca pana fiecaruia transpira prin maniera cu care au scris. Motivatia este foarte simpla, de fapt dubla. Acum cativa ani toata lumea nu vorbea decat de plecare si nu exista vocea celor care, de fapt, s-au intors si care vor sa construiasca aici. Mi s-a parut important ca oamenii care citesc sa stie ca Romania are si oameni care s-au intors si care au ales de buna voie si nesiliti de nimeni sa lucreze si sa-si dezvolte fie afacerile, fie cariera aici. Pe de alta parte, am considerat ca este important de stiut ca oamenii acestia de succes in particular reprezinta o avutie extraordinara: pentru mediile lor, contactele lor, relatiile din strainatate, tot ce au facut pe plan profesional poate sa fie foarte benefic Romaniei. Mi s-a parut important ca lucrul acesta sa iasa mai mult in evidenta, pentru ca ne uitam la oamenii care se intorc ca la niste oameni care ne iau locul, decat la cineva care aduce un plus de valoare si de contacte. Si nici de departe in ultimul rand, a fost dorinta de a avea o poveste pozitiva despre Romania.

Credeti ca marea noastra problema este ca nu-i corectam pe cei din jur?
Este una dintre probleme ca nu o facem deloc si cand o facem, nu o facem cu destula blandete, dragoste, ci cu exasperare. Si atunci lucrul acesta genereaza exact reactia inversa. Apropo de discutia, daca o natiune se schimba, germanii spun ca nu exista popor civilizat, exista doar popor amendat. Dupa al doilea razboi mondial, cand era o debandada teribila, amenzile usturatoare aplicate in litera legii au fost cele care au civilizat poporul german. Lucrurile acestea se pot transforma. Uitati-va la turci, la Singapore.

Credeti ca mai avem baza aceasta buna?
Ce simt este ca aveti in continuare aceeasi cheie in care cititi realitatea, una negativa, ca nu se poate. Cred ca marea contributie pe care o au cei care vin din strainatate este ca au pierdut acest negativism, pentru ca si-au dat seama ca duce in vid. Viata- o spun mereu si nu stiu daca formula e prea ermetica- este o profetie autorealizata. Daca te gandesti ca totul e rau, sarac, putin, ca totul e negru, asta va fi realitatea pe care ti-o creezi. Si apropo de intrebarea dvs despre cum sa eviti riscurile, trebuie sa iti schimbi atitudinea. Trebuie sa dai din maini si din picioare, nu astepti covorul rosu. Pentru ca avem un ego atat de mare in tara asta, ne poticnim de el. Asteptam sa fim invitati, sa fim rugati. Uitati-va la masa, care este o chestie foarte simpla. Tu zici nu nu, te invita sa mai servesti de vreo sase ori si tu spui nu, nu, mersi. Parca ceri sa vezi cat cantaresti, cat de pretios esti, lasandu-te cat mai greu, testind rabdarea si afectiunea celorlalti. In strainatate, iti zice o data: ura si la gara! Ai zis nu, nu se mai gandesc. Oamenii sunt mult mai directi, mai simpli.

Dvs spuneti ca acolo individualismul este mult mai dezvoltat, dar aici apare oboseala, din cauza ca insistam...
Obosim de fapt pentru ca ne impotrivim tot timpul. Acesta este lucrul cel mai obositor. Daca spui da din prima, nu ai de ce sa obosesti. Am un prieten libanez care a facut un speech in care spunea ca acele doua cuvinte definitorii sunt No (n.r.: Nu) si I know (n.r.: Eu stiu), cred ca incapsuleaza foarte bine spiritul nostru, ca suntem atoatestiutori si intai spunem nu. Ma remarc si pe mine asa, adica imediat am recazut in aceeasi maniera.

Una dintre rudele dvs a fost pictor de biserica, un unchi al dvs a compus o colinda, bunicul care a scris mai multe carti, deci exista o vocatie artistica. Dvs aveti aceasta vocatie? 
Da. Pictez si eu.

Vad ca si colectionati...
Pun spatiul la dispozitie, pentru ca am privilegiul sa am o casa asa de frumoasa si de mare. Terenul a fost al bunicilor mei, bunica pictorita si bunicul general, si voiau sa isi faca o casa la batranete, pentru ca aici era afara din centrul orasului (n.r. locuinta se afla acum in centrul Bucurestilor). Mama, arhitecta, a construit cladirea si cred ca sunt datoare pentru ca am avut privilegiul sa beneficiez de asta si atunci fac vernisaje in spatiul acesta si prezentam tineri artisti, mai ales romani. Aici pe perete sunt doua tablouri ale unei japoneze care imi plac mie in mod special, dar daca veneati acum o luna era expozitia lui Dan Voinea. 

In afara de pictura ce altceva va pasioneaza?
Imi place sa citesc, imi place filosofia, mi-ar placea sa studiez religia comparata. Imi place arhitectura mult si decoratiunile interioare si imi place Romania, sa calatoresc, sa ma duc la manastiri in Maramures. Iubesc tara asta. Tocmai am descoperit- mi-a trimis o colega de la birou- o drumetie foarte interesanta pe Transalpina. 
de Ancuta Balan - 6962 afisari
 
         
 
3.0 - 6114 voturi