S-a mutat in Franta dupa succesul din Gadjo Dilo, un film devenit cult, care atrage sute de oameni in cinematografe. La fiecare sase luni, spune Rona Hartner, are un proiect nou: a lansat recent discul Natura, inspirat din muzica celebrei cantarete Maria Tanase, si se pregateste de lansarea filmului Tombee d'un Etoile (Caderea unei stele) pe 29 iunie, anul acesta. Rona Hartner vorbeste cu placere despre familie, despre fetita ei care la 3 ani stie patru limbi straine. Se bucura ca fratele ei si sora ei au realizari foarte mari. "Fratele isi face doctoratul, sora-mea ia premiul Florence si eu ma bucur pentru ca mi-am luat permisul de conducere". 

De ce credeti ca va apreciaza publicul francez?
In primul rand, pentru Gadjo Dillo, care a devenit film cult, cum sunt filmele lui Fellini, ale lui Antonioni, De Sica, cum a fost Taxi Driver al lui De Niro. A devenit film de capatai al  unei generatii. De zece ani nu a fost film care sa impresioneze la fel de mult. Dupa 14 ani de la lansarea filmului ma invita sa il reprezint si stau la coada suta de oameni. Vin cu toata familia. Cei care l-au vazut isi aduc si copiii, mama, bunici. Cand faci un film care are ceva atasant, se intampla ca lumea nu te uita. In afara de asta, la fiecare sase luni am o noutate: am un film, un disc. Acum am lansat discul Natura, dar, nu stiu din ce motive, nu a iesit inca in Romania. Are un succes nebun.

Cum arata o zi din viata dvs?
Ma trezesc destul de devreme. Nu prea devreme totusi pentru ca tin la somnul meu de frumusete. N-as putea sa fiu ca sora-mea sa dorm patru ore pe noapte de 12 ani. Ma trezesc pe la 8.30-9.00 maximum. Ma joc cu fata mult inainte sa mearga la cresa. Ne uitam la cate un film. Vreau sa profit pentru ca perioada asta in care sunt copiii mici e foarte scurta. O duc la cresa care este la doua minute de casa. Mergem pe jos. Ne oprim la toti cainii de pe strada. Dupa care la 11.15 am slujba care dureaza pana la 12. Sau la 6 dupa ce o iau de la cresa. Si e adorabila. Mananca un sac de bomboane. Si vede slujba foarte linistita. Toata lumea o cunoaste. Dupa slujba merg la masa. Iau micul dejun undeva sau fac jogging prin parcul Mormatre. Pe urma, am rendez-vous-uri de obicei. Asta e o zi normala, dar alte zile incep la 6 dimineata filmare si se termina la 12 noaptea. Cam de trei ori pe saptamana am spectacole. Cand plec cu fata si cu baby-sitterul in concerte, acelea sunt zile mai agitate. Am concerte in Franta si in strainatate. Fiind o formatie destul de mare, nu avem concerte in Canada, dar o sa fie cred in curand. Am tot timpul cate un muzician roman, dar in rest toti vin din orizonturi diferite, Argentina, Mexic, fosta Iugoslavie. 

Fiica dvs merge la gradinita?
Merge la cresa. O tin sa se duca tarziu la gradinita ca sa fie cea mai tare si cea mai desteapta, mai ales ca stie patru limbi straine. A vazut ca a vorbit de ea si a plecat. Vorbeste si canta in engleza. Stie si romaneste. Gandeste in franceza. In spaniola vorbeste cu taica-su. Il vede pe taica-su destul de des, vorbesc la telefon. 

Are prieteni acolo?
Ce prietenos copil am, n-am vazut asa ceva. Are prieteni in vecini, Merge la piscina cu prietenul ei, Charlie. A facut anul acesta ski la Montreal. A luat in prima zi lectii cu un profesor. Si saraca profesoara cred ca a murit. S a doua zi a facut cu mine. Si-a dat drumul pe pista, a coborat cu mine pe o panta lina. Am filmat-o. La trei ani e varsta ideala. Copiii fratelui meu au invatat intr-o iarna amandoi.

De unde v-a venit combativitatea pe care o aveti in cariera?
De la botez. Apoi, noi cei de la revolutie am avut un tupeu imens. Cred ca toti oamenii care au ramas aici au facut niste depresii cumplite pentru ca tara nu a luat-o in directia pe care am sperat-o. Eu la revolutie am crezut ca au murit toti comunistii. Credeam ca totul e posibil. Si cand vezi ca nimic nu e posibil... Eu nu as fi suportat. Pe mine m-a salvat intr-un fel Franta. Am spart si eu un geam la revolutie. 

Ati plecat pentru ca erati dezamagita?
Pe vremea aceea nu eram dezamagita. Acum sunt putin dezamagita. Am fost concilianta. Nu pot sa cer in Romania preturile pe care le cer in Franta. Am un agent adaptat preturilor si conditiilor de aici. 

Inseamna ca ati fost mereu foarte realista. 
Cand le spun celor din Franta ca stiam ce vreau sa fac in viata de la noua ani raman tampiti. "Noi nu ne puteam decide nici la 14 ani. Ni se parea o intrebare opresanta", imi raspundeau. In Romania ne puneam problema ce devenim, incotro o apucam. Fratele meu la 7 ani isi punea problema sa devina pompier. Sora-mea si-a dorit sa fie doctorita toata viata. Au realizari foarte mari. Fratele isi face doctoratul, sora-mea ia premiul Florence si eu ma bucur pentru ca mi-am luat permisul de conducere. Din prima. Ma bucur ca nu am condus pana la varsta asta pentru ca eram atomica. Nu stiam sa semnalizez. Imi placea viteza. Acum sunt echilibrata. Acum e momentul sa conduc. Inainte eram un pericol. Imi spunea lumea: fa orice numai nu conduce. Eu si cand conduc ma uit: uite omul ala e bolnav; a, ce vitrina! Ce rochita draguta! Ma fura peisajul. Totul ma interesa. Si natura, si arhitectura!Cand aveam scuter, ma uitam in stanga si-n dreapta si gri, si gri, si dungi, si dungi, pana cand m-am plictisit. M-am oprit, am facut trei accidente intr-o jumatate de ora pentru ca totul ma interesa. Asa ca m-am gandit de trei ori inainte sa iau permisul. Acum vreau sa ies si eu week-endurile in afara Parisului cu fata. In Corsica nu se poate sa nu avem masina. In Canada vreau sa am masina pentru ca altfel te misti si in stanga si in dreapta. 

Stiu ca sora dvs locuieste in Canada. Fratele dvs e tot acolo?
Da. Reon e in Canada cu sora mea. E doctorand in chimie si e angajat la o firma foarte mare cu sotia. Sora mea este doctor. De fapt, sora mea are vreo cinci facultati. Acum a primit si un premiu de la o comunitate virtuala de infirmiere din Canada. Este cel mai mare premiu de acolo acordat vreodata pentru doctori si infirmiere, care nu a fost luat de niciun roman, premiul Florence. Sora mea, Rinda, a facut stomatologia in Romania si ortodontia doi ani specializare. Dupa care fratele meu a spus ca nu merge la chimie singur, pentru ca ii este frica. Si a facut impreuna cu frate-miu Facultatea de Chimie. Dupa care sotul ei a plecat in Canada, fiind si chirurg- a terminat Filosofie, iar apoi Chirurgie- ajunsi acolo, au facut din nou chimia, dupa care si-au dat seama ca nu-i intereseaza, asa ca sora-mea a facut o specializare cu master cu tot in infirmierie, dar lucreaza si ca asistent stomatolog pentru ca, avand copii, n-a putut sa-si echivaleze Facultatea. Dupa 20 de ani de facultate cu un singur an de intrerupere, si trei copii, acum face si barci, galere, participa la competitii pe Montreal. 

Cand are atat de mult timp?
Nu stiu. Pentru mine este un mister sora-mea pentru ca doarme de cand are copii patru ore pe noapte. Apoi cand se trezeste, face o groaza de prajituri, mancaruri despre care nu stii despre ce este vorba. Noi am suferit foarte mult pentru ca am fost la un liceu foarte dur si am fost tot timpul niste mediocri, iar acum nu putem suporta sa fim mediocri, drept urmare am devenit niste monstri. Eu am facut sase ani de universitate, doi de muzica, patru de teatru. Frate-miu isi termina in curand doctoratul , iar noi ne-am chinuit in ultimul hal sa terminam liceul german care era foarte greu, dar care ne-a pregatit enorm. Multumesc ca ne-au terorizat. 

Aveti 13 melodii pe noul dvs album, Natura, din repertoriul Mariei Tanase. Ce va place din personalitatea ei? 
A fost o pioniera a curentului care exista acum in lume a muzicii balcanice, o folclorista, o femeie independenta. Se pare ca a salvat si multi evrei. Nu sunt evreica, dar apreciez pe cei care au stiut sa se puna in timpul celui de-Al doilea Razboi Mondial. E o femeie integra.

Este ceva ce nu va place?
Era un pic cam feminista pentru gustul meu. Eu incerc sa fiu feminina, dar nu feminista. Nu a vrut niciodata sa se casatoreasca si eu nu inteleg asta. Probabil ca, daca intr-o zi cineva mi-ar oferi cineva rolul vietii mele, de a o juca pe Maria Tanase, am sa inteleg motivatiile ei profunde, chiar daca nu o sa le impartasesc niciodata. Pentru mine o familie e o minune, dar cred ca pentru vremea ei isi dorea sa fie libera, sa exploreze. Si cred ca nu o putea intelege pe vremea aceea, in anii '30- '40 sa nu faca ea 7-8 copii si sa nu stea acasa.