Radu Micu: "Nu umblu dupa faima lui Botezatu"

Adaugata 2012-06-25, la ora 13:08:37
Radu Micu: Radu Micu a avut sansa sa joace in multe productii internationale si sa intre in contact cu unele dintre cele mai bine cotate staruri hollywoodiene. Teatrul, filmul si televiziunea sunt cele trei aspecte ale laturii sale profesionale, de care este multumit... mai mult sau mai putin.

Care este cel mai nou film strain in care ai fost distribuit?
Eu interpretez rolul celui cu explozibilul care dinamiteaza totul in jur in filmul „Dead in Tombstone”, cu Mickey Rourke, Danny Trejo si Anthony Micheal Hall in rolurile principale. Lansarea filmului dureaza un an si asteptam sa apara in primavara lui 2013. Sper sa existe o lansare a filmului si in Romania pentru ca sunt distribuiti multi actori de la noi si ar fi un lucru de bun simt, mai ales ca filmarile au avut loc tot la noi in tara.
Cat priveste teatrul, joc in piesa „Maitreyi” in regia lui Chris Simion, la Teatrul Bulandra, cu Maia Morgerstern si Vlad Zamfirescu in roluri principale.
In ceea ce priveste televiziunea, sper sa revin pe micile ecrane cat mai curand. Pentru mine TVR a fost o scoala incredibila de actorie si de viata iar „directul” m-a ajutat foarte mult in meseria mea.

Cum a fost experienta cu Mircea Radu la emisiunea „InTrecerea Anilor”?
Am ramas prieten cu Mircea Radu de atunci si nu ma asteptam sa dezvoltam o astfel de relatie. De alttel i-am si povestit de prima noastra intersectare, acum multi ani: eram amandoi cu masina, el mi-a taiat fata, iar eu l-am injurat. Ulterior am ajuns sa lucram pentru InTrecerea Anilor si am descoperit un baiat cu un umor fantastic, deschis. De multe ori am senzatia ca el nu se arata cum este in realitate. A fost o placere sa lucrez cu el si daca ma suna chiar si dupa ce s-a terminat emisiunea inseamna ca s-a creat o relatie foarte frumoasa.

Ce ai avut de invatat de la actorii straini alaturi de care ai lucrat?
In prima faza trebuie sa invatam sa nu mai fim fricosi si sa avem senzatia mereu ca nu stim. Sa nu ne mai fie frica de gandul ca noi nu putem la fel de bine ca americanii sau francezii. Am avut placerea sa lucrez cu doi actori straini de aceeasi varsta, care au studiat actoria in Anglia. Diferenta dintre mine si ei nu era sesizabila, si asta si pentru ca pe langa facultate am facut si altele. Si ei sunt ca noi, mai mult sau mai putin inspirati. Cel mai mult m-a impresionat insa Robert Carlyle. Am jucat cu el in „Gunpowder Treason and Plot” si in „The Last Enemy”. M-a impresionat modul sau de concentrare, de evadare, fara sa fie in acelasi timp retras fata de echipa intr-un mod ostentativ.
Am avut o perioada cand eram considerat fitos tocmai pentru ca nu comunicam foarte mult cu ceilalti, insa eu doar incercam sa „ma adun”... Lipsa de experienta facea recuperarea concentrarii mai grea.

Cum privesti situatia celor care nu au scoala de actorie, dar ajung sa primeasca chiar si roluri principale, in diverse productii de la noi?
Dragos Bucur impreuna cu alti actori s-a chinuit sa formeze un sindicat care puncteaza urmatorul fapt: in momentul in care un angajator nu distribuie in filmul sau actori cu acte in regula si prefera oameni fara studii de actorie, acest sindicat ii percepe niste taxe tocmai pentru a se crea un fond destinat actorilor profesionisti care, desi au scoala de actorie, stau pe bara, in timp ce non-actorii sunt distribuiti in diverse roluri, unele chiar principale. Nu sunt impotriva non-actorilor, doar ca este necesara o ierarhie in acest domeniu si o directie clara pentru toata lumea.
Pe de alta parte, actorul roman trebuie sa investeasca in imaginea lui, dar in facultate nu ne-a invatat nimeni ca lucram si cu imaginea noastra, nu doar cu sufletul si mintea. Daca actorul poarta pe strada haine ponosite nimeni nu mai da doi bani pe el. In societatea romaneasca, asta este valabil in toate domeniile, cu atat mai mult in actorie. In plus, ei ar trebui sa invete sa isi foloseasca capitalul de imagine, sa nu le fie frica sa apeleze la experti in imagine. Personal, am avut un stilist care ma imbraca, si chiar daca nu eram deloc confortabil cu vestimentatia aleasa, am considerat ca nu era treaba mea sa intervin pentru ca eu nu ma vand mie; eu ma vand publicului.
Un alt lucru care ma nemultumeste este ca trebuie sa ne negociem singuri contractele. Consider ca trebuie sa existe un sindicat bine consolidat care sa iti apere drepturile. Ca sa nu mai zic de salariile din teatru. Unele sunt si de 600 de lei. Ce dispozitie sa mai ai sa iti pui sufletul pe tava cand abia poti sa supravietuiesti?

„Imi doresc ca pana la sfarsitul vietii sa incerc sa fiu recunoscut dupa criterii viabile”
Ai avut contacte cu strainii. Nu au existat si sanse sa pleci definitiv?
Visul meu a fost mereu sa filmez in afara si sa traiesc in Romania. Bine, nici acolo nu umbla cainii cu covrigi in coada, dar ma chinui de cativa ani sa imi gasesc un agent. Pana la urma voi reusi. Barbatilor le e mult mai usor decat femeilor pentru ca acestea se trec mai repede. Chiar daca pare ireal, compromisurile mai ales de natura sexuala apar mult mai des in cazul barbatilor decat al femeilor. Chiar si eu am fost in situatia de a putea da frau liber unui compromis si de a „ma rezolva” pe viata. Pai ce, pana si Peter O'Toole sau Alain Delon au facut compromisuri de natura sexuala in cariera lor. Eu nu am fost dispus sa le fac desi mi s-au facut astfel de propuneri atat in ceea ce priveste teatrul, cat si in film. Dar mi-am stabilit niste target-uri si sunt dispus sa accept cu placere daca propunerile vor veni din partea lui Scarlet Johansson sau Charlize Theron... Si daca am ajuns sa joc in acelasi film cu Mickey Rourke, nimic nu mi se mai pare incredibil! In ceea ce priveste romancele, as inchide ochii la un compromis daca propunerea ar veni de la Madalina Ghenea.

Nici tu si nici sotia, actrita Antonia Ionescu, nu prea faceti act de prezenta la evenimentele mondene. De ce?
Mergem cand suntem chemati, dar nici nu ne chinuim sa facem rost de invitatii doar sa fim si noi acolo, bagatori de seama. Nu-mi place sa ma duc sa ma bag in sufletul omului, si la fel de repede cum vine faima creata astfel, la fel de repede si dispare. Or, eu imi doresc ca pana la sfarsitul vietii sa incerc sa fiu recunoscut dupa criterii viabile. Nu umblu dupa faima lui Botezatu!

de Valentina Nastase - 6176 afisari
 
         
 
3.0 - 5050 voturi