Marian Stas - coordonator LMT: "Copy-paste nu functioneaza!"

Adaugata 2012-09-18, la ora 16:27:10
Marian Stas - coordonator LMT: „Romania pe bune incepe cu <<Scoala pe Bune>>” sunt vorbele unuia dintre oamenii care vor sa adauge un plus de valoare sistemului educational romanesc. Marian Stas, fondatorul proiectului „Scoala pe bune”, coordonatorul programului educational Liderii mileniului III si profesor la Harvard Kennedy School, trage un semnal de alarma in ceea ce priveste cauzele pentru care sistemul educational romanesc se afla in declin.

In orice domeniu, institutie, pentru a avea succes este nevoie de o viziune. Credeti ca exista o viziune in ceea ce priveste scoala din Romania?
In momentul de fata aceasta viziune nu exista ca atare, iar felul in care este formulata in lege nu este suficient de convingator pentru a determina schimbarile sau transformarile necesare. Sunt convins ca in momentul de fata ne aflam la a treia mare transformare istorica de sistem a educatiei, dupa cea de la sfarsitul secolului al IX-lea, inceputul secolului XX, initiata de Spiru Haret, si dupa reforma comunista din anii a45-a50. Or, o astfel de transformare istorica si care se manifesta a treia oara in 130-140 de ani de istorie moderna a Romaniei are nevoie de cu totul alt mecanism de articulare a viziunii de constructie a transformarii ca atare decat cel existent la ora actuala. In opinia mea, in momentul de fata este nevoie de un sistem educational autentic, respectiv o scoala care, inainte de orice, sa cultive valori copiilor, tinerilor. Apoi „sa foloseasca” si „sa placa”, in sensul de a nu ne pierde timpul in scoala, iar lucrurile pe care le facem sa ne fie utile. De altfel, acesta este un enunt de tip VIZIUNE, viziune pe care eu am denumit-o „Scoala pe bune”, iar Romania pe bune incepe cu „Scoala pe Bune”. Cu alte cuvinte, transformarea profunda a societatii nu poate incepe decat de la transformarea de sistem a educatiei, a scolii ca atare. Vizunea „Scoala pe bun” este una menita sa aduca scoala in rezonanta cu timpul Romaniei europene. Or, copiii de acum fac aceeasi scoala cu cea pe care eu am facut-o in anii 70.

De ce creativitatea nu este stimulata in scoli?
A fi creativ inseamna a fi liber, descatusat. Or, cand tu constrangi, cand tu pui lumea sa faca ceea ce „trebuie”, s-a terminat cu creativitatea! Creativitatea este opusa comportamentului reactiv, defensiv. Tipul de comportament creativ este un tip de comportament neconstrans si de aceea valoarea creativitatii bate foarte putin cu ceea ce inseamna scoala la ora actuala, pentru ca tot mecanismul, asa cum este el gandit, este gandit coercitiv, centrat pe control: aia nu ai voie sa faci, nici cealalta, ii mai pui si 18 materii pe semestru, ce naiba de creativitate sa mai ramana, cand elevul nici nu mai cunoaste numele tuturor disciplinelor pe care trebuie sa le invete?

Mai ales ca industriile creative au cunoscut o crestere...
Imi place tema industriilor creative, pentru ca asta inseamna fundamental o conjunctie sau un echilibru intre doua tipuri de competente cat se poate de distincte: una este o competenta tehnica: cum ar fi sa stiu sa folosesc Photoshop sau sa stiu sa folosesc Adobe, sau nu mai stiu ce program prin care sa imi pun in valoare ideea. A doua competenta este aceea de a genera un produs nou, un concept nou, o idee noua, pe care sa o extind grafic sau vizual cu ajutorul componentei IT.

Care sunt consecintele imobilitatii profesorilor? Stim cazuri de profesori care predau si 30 de ani la aceeasi scoala...
E un anume tip de incremenire in propria paradigma si cea mai nefasta consecinta este ca filmul se muta, iar ei raman in perceptia proprie despre ceea ce se intampla acolo. In acelasi timp, am intalnit profesori la 55 de ani, minunati, vii, dornici sa invete, intotdeauna cu un pas inainte, cu pagini de facebook etc. Cu alte cuvinte, nu coreleaza varsta biologica cu incremenirea in proiectul anterior. Exista oameni care intotdeauna au fost dispusi sa invete, care si-au asumat ceea ce inseamna invatare pe tot parcursul vietii. Apropo de indicele european de invatare pe intreg parcursul vietii, exista un indicator care se numeste ELLI, iar in 2010, din 15 tari masurate, Romania era pe ultimul loc, respectiv 15, in ceea ce priveste indicele de invatare pe intreg parcursul vietii.

Cat de grav este atunci cand scoala se transforma intr-un camin social?
Este o relatie sensibila intre doua teme care sunt polare: intre tema unei anume timp de stabilitate, sau de inamovibilitate, respectiv de titularizare, cum este ideea ca atare si nevoia de performanta autentica. De multe ori, din acest punct de vedere, tema anuntata prevaleaza ceea ce nu este bine sau sanatos. Evident ca nu sunt de acord cu un astfel de mecanism, dar, in acelasi timp, dupa parerea mea, cred ca printr-o strategie corecta de dezvoltare de resurse umane in educatie tema poate fi adusa intr-un registru statistic acceptabil de cei mai multi dintre profesori. Problema lor este a sistemului, pentru ca asa este croit sistemul comunist de management de resurse umane. In momentul de fata, intr-o cancelarie de scoala generala sau de liceu singura posibilitate de promovare este de a deveni director adjunct sau director. Cu alte cuvinte, sunt 70 de oameni care sunt colegi de scoala si ei nu pot sa faca decat doua lucruri: sa predea si, pe urma, care vrea, sa concureze pentru aceste pozitii. In momentul de fata, o lipsa si o nevoie acuta in sistemul de educatie este ceea ce eu numesc conceptul carierei didactice cu optiuni pe orizontala, pentru ca daca 15 sau 20 de ani predai acelasi lucrui ti se face sila sa mai predai acelasi lucru. Dar daca ar putea fi implementat urmatorul model: 7 ani de activitate didactica la catedra, dupa acest timp esti intrebat daca mai vrei sa predai inca atat. Daca da, e ok. Daca nu, sa ti se spuna: bine, in urmatorii cinci ani de zile 20 la suta va fi timp de predat la catedra, iar 80 la suta poti sa faci coaching, tutorat, mentoring cu profesorii tineri, inveti sa scrii proiecte pentru scoala etc., sunt optiuni care nu sunt de sefie, ci sunt optiuni alternative, echivalente cu ceea ce inseamna activitate didactica de predare la catedra. Inveti lucruri noi si iesi din rutina, din ceea ce inseamna incremenirea intr-o singura optiune.

Care ar fi sistemul de invatamnt ideal in viziunea dvs.?
Nu exista un sistem ideal, ci fiecare sistem de invatamant are urmatoarele doua proprietati fundamentale: sa fie unul viu, al nostru e mort, pentru ca este inadaptabil la realitate, in al doilea rand, un sistem trebuie sa raspunda nevoilor fiecarei societati, copy-paste nu functioneaza. Totusi, am doua exemple de sisteme de invatamant pe care le consider extrem de productive: unul national si unul care este international. Cel national este sistemul educational finlandez, cel mai preformant sistem preuniveristar din lume, iar al doilea sistem este alternativa educationala a bacalaureatului international.

Se mai aplica proverbul „ai carte, ai parte” la romani?
Da, si daca n-am avea in familie exemplul baiatului meu, n-as spune-o. Toate statisticile arata o corelare intre ceea ce inseamna nivelul de pregatire prin educatie si al nivelului salariului. Ca la noi se intampla total altfel este pentru ca societatea este intoarsa cu fundul in sus. Altfel Harvard, Oxford sau alte mari universitati ar muri imediat daca statisticile n-ar fi aratat o corelare intre educatie si venituri.

Va rugam sa ne vorbiti despre proiectele din prezent!
Cu siguranta, cel mai important este proiectul de descentralizare si transformare curiculara, iar faza in care sunt acum nu este una tehnica. Am publicat acest model in Tribuna invatamantului, l-am pus pe blog, dar procesul in care ma aflu acum este de a sensibilza opinia publica referitor la asta si de a crea coalitiile, aliantele necesare in care una dintre cele mai importante este relatia cu sindicantele relevante din invatamant, pentru ca daca acesti oameni vor fi on board, este foarte bine. De vreo trei patru ani am dezvoltat o conversatie foarte buna cu echipa de la federatia sindicala de invatamant Spiru Haret. Ei sunt o echipa foarte reprezentativa pentru educatie si tema pe care am discutat-o a fost pe transformare curiculara si mai ales pe ce inseamna cariera didactica. Momentul in care suntem acum este acela de a intoarce pe toate fetele si de a analiza proiectul de transformare curiculara, care are ca si consecinta directa o noua strategie de resurse umane pentru personalul didactic din invatamantul preuniversitar. Al doilea proiect semnificativ este „Liderii Mileniului III”. Eu coordonez acest program de zece ani de zile si, in cei zece ani de existenta a programului, peste 10 000 de elevi au absolvit module din programul Liderii Mileniului III. Acum acest program se afla intr-un moment important de transformare si de reinventare, insa faptul ca elevii din gimnaziu si liceu sa cunoasca elemente de leadership, adica de competente soft, este deosebit de important, pentru ca sistemul format ca atare, scoala ca atare nu cultiva in mod sistematic asa ceva precum competente de inteligenta emotionala, de negociere, de solutionare a conflictelor, capacitatea de a articula o viziune a schimbarii etc.

Cat timp trebuie sa mai dureze discutiile ca sa se produca ceva la nivel inalt?
O parte dintre lucruri sunt in acesta lege a educatiei publicata anul trecut, am lucrat cu echipa domnului Funeriu, cu Mircea Mihnea. Lupt ca ciclul 2013-2016 sa propulsesze noul model curicular. Lucrez si la nivel politic si strategic.

Credeti ca lipsa banilor este pricipala cauza pentru care Educatia lasa de dorit...
Factorul financiar este un efect si nu o cauza. In momentul in care nu iti pasa cu adevarat de nimic, atunci nimic nu este prioritar. In momentul in care exista vointa politica, focalizare si determinare, atunci toate celelalte consecinte incep sa decurga ca atare. Cu alte cuvinte, in momentul in care reusim sa focalizam atentia si vointa politica pe proiect, cu siguranta si resursele vor veni. In lege scrie ca trebuie sa se dea minimum sase la suta pentru educatie, eu am propus in 2005 sa se dea opt la suta. Evident, nu s-a intamplat. Cauza o reprezinta defocalizarea si lipsa unei vointe politice.

Ce ne puteti spune despre decizia comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti privind teza de doctorat a premierului Victor Ponta?

Vreau sa salut rezultatul deosebit al Universitatii Bucuresti, anul acesta a obtinut o pozitie mult mai buna in clasamentul universitatilor din lume. Imi permit doua comentarii academice: In primul rand, este vorba despre conversatia despre valori. Universitatile precum Harvard sunt primele zece din lume pentru ca sunt despre valori si nu despre bani. Ce se face acolo in primul rand nu este money, ci este teaching, learning si research. Iar Harvard este o corporatie de 30 de miliarde de dolari. O valoare fundamentala in universitatile adevarate din lume este integritatea si onestitatea academica. Cat despre subiectul plagiatului domnului Ponta, consider ca nu este usor sa iei o astfel de decizie si sa constati plagiatul ca atare. Presiunile sunt foarte mari si deci a fost un punct foarte mare de onestitate si de curaj academic de a admite acest lucru.

Ce a inseamnat experienta Harvard pentru dvs.?
Anul acesta a fost  cea de-a 11-a vara in care am predat la Scoala Kennedy. Studentii americani sunt foarte cool, sunt extrem de curiosi si imediat pun intrebari. Am apreciat foarte tare integritatea elevilor in ceea ce priveste deadline-urile. Plagiatul este tema numarul zero, iar politicile tuturor acestor universitati prespunun toleranta zero vizavi de acest aspect. Acolo, profesorii pun mare pret pe arta si maiestria de a preda si de a-i face pe copii sa inteleaga. Elevii sunt mult mai dezinhibati, curajosi etc. O scoala precum este cea gandita la noi nu poate sa dezvolte si sa incurajeze personalitatea copiilor.

Vom putea estompa vreodata fenomenul de migratie a creierelor?
Niciodata, iar asta din doua motive. Intotdeauna va exista un factor atractor, puternic pentru ceea ce inseamna valorile si performanta universitatilor din diverse parti de lume. Este firesc ca oamenii sa aspire la mai bine. Mie imi place sa merg la universitatea Harvard, ma simt foarte bine sa predau acolo.
In acelasi timp, sistemul de aici are o vulnerabilitate principala, este un sistem toxic, care mai degraba indeparteaza decat sa apropie. Scolile noastre au o putere soft foarte slaba, constituie factori atractori slabi fata de ce inseamna atractia universitatilor in alte parti de lume, din motive de resurse, de performanta profesionala slaba, din motive de fusareala etc. Exista si locuri foarte respectabile si performante in universitati din Romania, in care studentii chiar se simt bine si pot sa il dau exemplu pe fiul meu care a absolvit Facultatea da Autovehicule Rutiere la Politehnica si a fost incantat atat de profesori, cat si de cursuri. A facut liceul in SUA, si-a facut un master in Marea Britanie, nu e tipul de om care sa isi piarda timpul cu fusareli. Acum e angajat la o corporatie multinationala foarte respectabila. Deocamdata nu a plecat din Romania si nici nu are sentimentul de lehamite fata de aceasta tara.

Dvs. de ce v-ati intors?
Nicio secunda nu mi-am pus problema ca plec si nu ma mai intorc. Imi pasa de Romania si, in urmatorii 5-10 ani de activitate profesionala, cu siguranta rezultatele se vor vedea.

Anul scolar 2012-2013. Ce asteptari se intrevad?
Eu nu vad nimic bun, pentru ca lectiile Bacalaureatului 2011 si 2012 inca n-au fost insusite. Exista discutiile Bacalaureatului diferentiat, dar nu rezolva cu nimic problema, pentru ca acesta cosmetizeaza la suprafata ceva ce trebuie eradicat si transformat la interior. De aceea, transformarea curiculara este solutia.

de Mirabela Gucea - 4406 afisari
 
         
 
3.0 - 4751 voturi