Gianni Morandi a revenit saptamana trecuta in Romania, dupa 40 de ani. Idolul generatiei anilor ‘70-’80, autorul unor mari succese precum “In Ginocchio da Te” (una dintre cele mai ascultate melodii italiene din toate timpurile), “Loredana”, “Occhi Di Ragazza” ori “Parla Più Piano” a incantat publicul venit special pentru el, din toata tara, la Sala Palatului.

Ati avut o viata dureroasa...
Norocoasa. Am luat viata de la capat de doua-trei ori. Cariera mea a avut un inceput extraordinar in anii 1960-1962 si a durat pana in anii 1970-1972 - a fost maximum ce se putea obtine in Italia. Am vandut 30 de milioane de discuri, am cantat in toata lumea, am avut foarte multe oportunitati, am cunoscut foarte multe persoane. Dupa toate acestea, a inceput o perioada de dificultati. Criza, in Italia a ajuns o muzica noua, muzica compozitorilor si a interpretilor americani, englezi, si in acest mod cantecul italian s-a pierdut. In acei ani, sa zicem, ca s-a sfarsit o etapa. Apoi, au fost zece ani de liniste, de intuneric, de criza.

Ce ati facut atunci?
Am studiat muzica: contrabas la Conservatorul di Santa Cecilia, Roma.

Si cum va castigati banii?
Castigasem foarte multi bani inainte si pusesem de-o parte. Eu traiesc foarte simplu. Fara masina, imi place sa fac mult sport, sa alerg, in special. Deci invatam si aveam suficienti bani sa merg inainte.  Apoi, in 1981-1982 am reinceput, incet, incet sa o iau de la capat. O data si inca o data. Din 1990 a fost totul foarte frumos: cantece noi, succes, noi concerte, multe televiziuni, multe filme. Iata ca am fost foarte norocos. Apoi m-am casatorit de doua ori. Prima sotie era o actita de film si de televiziune...

A fost dragoste la prima vedere?
Da. Lucram impreuna la cinema si interpretam doi indragostiti, dupa care ne-am indragostit si in realitate. Apoi ne-am casatorit si am avut doi fii. Apoi dragostea s-a sfarsit...

“Am fost un martor al istoriei”
Cum? Dragostea nu e eterna?
Este (rade). Dragostea nu e eterna. Eram foarte tineri cand ne-am cunoscut si poate ca faptul ca am crescut in moduri diferite ne-a determinat mai tarziu sa ne despartim. Ea a mers intr-o directie, eu in cealalta. Apoi a venit criza locului meu de munca, eu am intrat in depresie dar, dupa cum am spus, am fost foarte norocos. Am intalnit mai tarziu o femeie minunata, cu care am avut un alt fiu, sunt casatorit cu ea de 18 ani si deci am cunoscut foarte multe lucruri. M-am plimbat in toata lumea. Poate ca stau si ma gandesc unde nu am mai cantat. Nu stiu. La Brasov nu am sustinut concert (rade). Dar vreau sa merg intr-o zi. Am fost In China, Japonia, Rusia, Coreea, America de Sud, Brazilia, Argentina, Chile, Peru, Germania, Argentina - multi italieni au cantat in Argentina.

Considerati ca ati scris o instorie in muzica italiana cu cantecele dvs.?
Nu pot sa spun asta. Am traversat doar istoria. Eu eram in anii 1960 si sunt si inca si acum. Nu e vorba ca am facut istorie. Eu am fost un martor al istoriei. Diferenta este urmatoarea: istoria o face Papa Giovanni, Kenedy, Gorbaciov, Ceausescu, intr-un anume fel, chiar daca este o istorie urata. In muzica, sa spunem ca am facut ceva, dar nimic care sa fie exceptional.

Care este mai important pentru dvs: compozitorul sau cantaretul. Sunteti si una si alta.
Eu sunt, dincolo de toate acestea, un interpret. Pentru ca foarte multe cantece au fost scrise pentru mine. Autori mari ca Ramazzoti scriu, eu cant. Si eu compun un pic, dar sunt mult mai bun ca interpret.

Unde ati vrea sa mergeti in Romania?
In Maramures.