Dorel Visan: "Omul este egoist si nu-si mai poate stapani poftele"

Adaugata 2013-02-13, la ora 17:53:54
Dorel Visan: Nu numai ca este un actor iubit si valoros, dar este si un om de o calitate umana deosebita, data de educatia si de structura morala. Dorel Visan este omul de la care ai ce sa asculti atunci cand vorbeste, cuvintele sale fiind de cele mai multe ori pansamente pentru suflet. Aceste atribute umane il fac sa se individualizeze in fata notorietatii “nesanatoase” a celor pe care ii vedem prin reviste si la televizor.

Ne-a uimit insa gluma pe care a facut-o acesta cand ne-am intalnit pentru o discutie despre degradarea omului in zilele noastre. “Pe vremea mea interviurile se faceau atunci cand aveai de spus ceva. Acum nu mai are nici cine sa te asculte. Tara se duce de rapa”...

Veniti de la comemorarea lui Sergiu Nicolaescu (n.red 12 februarie). Ce senzatie v-a provocat scandalul izbucnit in urma incinerarii regizorului?
O senzatie de nimicnicie la care au ajuns oamenii. Si vor ajunge si mai mult. Pentru ca se pare ca s-a instalat una dintre marile "otravuri" cum se numea odata. Este vorba de ura dintre oameni. Si nu mai are loc iubirea si de aici vin necazurile cele mai mari. Iubirea s-a dus pe dunga santului, cum se zice la tara.

De unde atata pesimism? Aveti o activitate artistica intensa inca de la inceputul anului.
Am activitate ca sa nu crap. Si atunci trebuie sa ma duc sa fac ceva ca sa nu-i vezi pe altii care sunt mai necajiti decat tine si sa poti sa-i ajuti si pe ei, daca poti. Cum zicea odata Adrian Paunescu: “pe pamant nu mai e nimic pamantesc”. Nici nu stii pentru ce sa te lupti.
Eu cred ca nici publicul nu stie ce sa mai aprecieze. Atata l-am zapacit de cap cu toate prostiile, toate inertiile, pe care le dau teatrele si filmele si televiziunile… incat omul este zapauc si nu mai stie ce-i bine si ce-i rau.

“Romanul s-a <dumnezeit> cu propria lui dorinta si cu propria lui actiune-lucrare”
Care este rostul adevaratei iubiri?
Rostul adevaratei iubiri este existenta. Existenta noastra are rost numai in iubire, nu in ura si in celelalte sentimente. In nefericre s.a.m.d. Iubirea nu poate veni decat daca omul are generozitate si daca il mai contine in sinea lui pe Dumnezeu. Romanul s-a “dumnezeit” cu propria lui dorinta si cu propria lui actiune-lucrare.

Se ataca Biserica Ortodoxa la noi. Se scot in fata, in ultimul timp, numai uscaturile…
La noi se ataca tot.

Si care este scopul acestui atac?
Niciun scop. Theodor Mazilu avea o replica geniala: ”Cel mai frumos lucru este ura fara niciun scop”. Asta s-a impamantenit astazi. Ura fara scop. Asa, numai din dorinta de a uri. Nu-i mai inteleg pe oameni. S-au dezumanizat. Citeam acum, intr-o seara, ceva despre credinta, despre creier si spunea ca azi functioneaza tot mai mult anti-omul. Anti-omul este omul care nu-l mai are pe Dumnezeu si care a luat viata numai pe cont propriu. Omul fiind marginit si limitat in gandire si in cuget, in tot ce vrei, delimiteaza toate si uita ca el insusi are o viata limitata pe pamant si ar trebui sa faca eforturi sa cunoasca fericirea. Dar nu mai face acest efort.

Papa a demisionat. Vi se pare o stire importanta aceasta? Cum credeti ca vor continua lucrurile?
Da. Stiam dinainte. El a facut-o din probleme personale, este foarte bolnav. Acum se va alege altul nou, se vor bate toti cardinalii ca sa fie din tara lor si poate ca se vor aseza lucrurile. Daca nu, se vor rascoli mai tare.

Cum putem sa ne apropiem de sufletul nostru?
Apropiindu-ne de Dumnezeu, ne apropiem de noi. Ca sa faci asta, trebuie sa duci o viata morala. Nu poti sa te cunosti fara ea. Un om care nu mai are nicio limita a libertatii. Limita libertatii este acolo unde il deranjezi pe altul. Si noi ne deranjam incontinuu. Noi nu mai tinem limitele de la libertate.
Asta este in toate religiile lumi, indiferent de filosofie dezvolta, viata morala este prevazuta.

“Bogatii nu mai sunt bogati, sunt niste rapitori individuali”
Este omul de azi un egoist?
Este egoist si nu-si mai poate stapani poftele. Aici e necazul: poftele si dorintele il omoara pe omul din zilele noastre.

Nu lipsurile sunt cele care il omoara?
Nu, poftele. Pentru ca omul poate trai si in lipsuri sau, ma rog, intr-o viata modesta. Bogat e acela care poate sa se multumeasca cu ce are. Bineinteles, sa aiba macar painea. Bogatii nu mai sunt bogati. Sunt niste rapitori individuali. Jungla de rapitori inviduali.

Ati dus aminte de saracie. Ce importanta mai are taranul in zilele noastre?
Nu mai are nicio importanta. Nu mai avem tarani, din pacate. Noi avem niste mistocari care s-au instruit la scoala democratiei deja, care nu mai lucreaza pamantul si care sunt paznici, lucreaza pe la autostrazi, imprastie sare, nisipul si nu se mai termina autostrada. Cei care sunt, sunt niste oropsiti si niste “batuti” de Dumnezeu.

Ce se va intampla in aceasta situatie? Se zicea ca vesnicia s-a nascut la sat…
Pai noi nu mai avem nevoie de vesnicie. Ne-am facut-o singuri. Noi avem impresia ca traim in vesnicie. E vai de noi ce se intampla. E o mare cadere. Criza acestei tari, dupa credinta mea, nu este neaparat cea financiara si economica. Acolo, se mai descurca oamenii. Este o criza morala, extraordinar de mare. Viata morala si procesul de dezvoltare morala a ramas foarte mult in urma procesului de dezvoltare intelectuala. Si din cauza asta, suntem asa. Asa ne crestem tinerii, asa s-au stricat toate relatiile care se bazeaza pe iubire, familie, serviciu, frati, prieteni…Toate s-au deteriorat. Asta este.

Nu vorbiti niciodata despre fiii dvs…
Copiii mei sunt minunati, lucreaza. De ce sa vorbesc despre ei daca sunt bine? (rade). Vorbesc despre mine. Eu sunt mai pretentios, si atunci am mai multe de zis…

Ati scris poezii religioase… De unde aceasta chemare? Se spune ca ne aducem aminte de Dumnezeu numai in clipe grele ale vietii…
Omul se apropie de Dumnezeu cand nu mai poate. Pana atunci il injura. Omul este este de o viclenie si de o putere de cadere cum nu ne imaginam. El are si sublimul, dar are si mizeria. Si e mai bine sa te moscolesti in mizerie decat sa ramai in sublime, pentru ca acolo ai o responsabilitate. In mizerie nu raspunzi de nimic. Ei tot critica regimurile acestea in care se lupta impotriva exploatarii omului. Dar ele aveau o asezare si omul avea o linie a sufletului si a vietii, pe care astazi nu o mai are.

Care este responsabilitatea artistului?
Sa propavaduiasca frumosul si binele. Dar nu mai face asta. Cand ii vad cum se schimonosesc in afise, piesele au niste titluri groaznice. “Copilul care fierbe in mamaliga”. Poate sa fie o piesa minunata, dar nu accepti un asa titlu. Orice metafora ar folosi, e cretina, idioata. Si mai sunt si altele...

Pana unde poate duce libertatea de exprimare?
Pana la cea mai mare mizerie la care poate sa ajunga omul. Noi, aproape ca suntem acolo. Deja dam cu capul in zid. Cand vom da si cu pieptul, atunci ne vom da seama ca suntem pe un drum infundat.

“Au ajuns romanii sa fie minoritate oropsita in tara lor”
Ce s-ar fi intamplat cu romanul daca nu exista Eminescu?
S-asa este un popor care isi pierde identitatea incet, incet. Mai mult se vorbeste in engleza la noi decat romana. Asta s-ar fi intamplat. Dar Dumnezeu le potriveste. A dat un Eminescu, un Iorga, un Stefan cel Mare, un Mihai Viteazul si tot asa.

Ne-a trantit si un Caragiale…
Si ne-a trantit si un Caragiale care suntem noi.

Cum vedeti dvs. scandalul “Tinutul Secuiesc”?
Este o prostie politica facuta de niste oameni care trebuiesc sa fie linistiti. Si mai trebuie reglate trebuie acolo. Deja au ajuns romanii sa fie minoritate oropsita in tara lor. Nu e bine. Nu e normal si ungurii trebuie sa inteleaga asta. Ungurii au trait o vreme in relatii bune cu romanii in Ardeal, dar vin niste destrabalati dintr-acestia politici-culturali care spun ce spun. E foarte urat ca se intampla asa ceva.  Eu am foarte multi prieteni unguri cu care m-am inteles foarte bine in trecut. Acum, de cand traim in libertate, s-au mai indepartat si ei. Oamenii lor le baga in cap tot felul de prostii.

In acesta perioada a dvs. cand aveti spectacole despre sprititualitatea, credinta, iubire, cum vedeti dvs. publicul?
Publicul este avid dupa asa ceva. Nici nu respira bietii oameni cand mai aud si o vorba buna. Asta trebuie sa faca arta. Pentru asta trebuie sa fie controlata. Cei care dau bani trebuie sa controleze ce se intampla cu ei. La noi nu se mai fac lucruri tematice pentru ca sunt comuniste. Nu-i adevarat, sunt foarte capitaliste lucrurile tematice. Trebuie sa ai o tema, sa transmiti un mesaj. Nu trebuie asa, sa tot hulesti si sa tot bagi omul in pamant. Il lasi putin sa respire.

Anul trecut, piesa in care ati jucat, Merterul Manole, a primit premiul „Cavalerul de Argint“, la un festival in Rusia, organizat de Patriarhia Rusa si de Guvernul Federatiei Ruse, la care au participat zece trupe: sase din Rusia si cate unul din Ucraina, Australia, Serbia si Romania. Care a fost urmarea?
Am vorbit cu Patriarhul sa instituie un premiu si pentru piese cu tematica si cu mesaj crestinesc. Parerea mea este ca trebuie sa reincrestinam poporul roman. S-a paganizat. Il ataca pe Dumnezeu.

Cum va simtiti acum? Actor, poet, scriitor?
Nu ma mai simt nimic. Ma simt asa, un om parasit si sper sa-mi dea Dumnezeu puterea sa nu cad in aceasta mangleala culturala care se intampla la noi.

Parasit de cine?
Parasit de toata lumea. Singur printre dusmani.

de Anca Lapusneanu - 4277 afisari
 
         
 
3.0 - 2287 voturi