REMEMBER. Marea actrita Clody Bertola a incetat din viata la sfirsitul anului trecut, la virsta de 94 de ani, dupa o Golgota indelungata. In ultima perioada din viata sa, Clody Bertola a fost retinuta cu presa. Singurele sale confesiuni dateaza dintr-un interviu pe care actrita l-a acordat criticului de film Ludmila Pantlanjoglu. Acolo, ea a acceptat sa stea de vorba despre viata sa de dincolo de scena, despre iubirile si despartirile sale.

"Ce e viata? Praf si pulbere se alege de tot.

Ramine ceva, poate dupa oamenii de geniu"

- Clody Bertola



Vorbind despre inceputul carierei sale, actrita marturisea ca nu s-a gindit nicio clipa ca va deveni celebra, si inca din adolescenta, mai ales ca mama sa ii prevestea o viata linistita si fericita. "Mama a avut despre mine o parere gresita. Spunea ca sint o lenesa. Ca am mult farmec si ca o sa ma marit cu un barbat bogat, care sa ma rasfete. A fost contrariul. Am muncit enorm, iar barbatii pe care i-am avut nu erau dintre aceia care rasfatau, aveau si ei treburile lor", ii dezvaluia Clody Bertola Ludmilei Pantlanjoglu in urma cu citiva ani.

Clody Bertola a fost un om foarte credincios, dragostea pentru Dumnezeu fiindu-i insuflata de mica, de catre parinti. La un moment dat, chiar se hotarise sa se calugareasca. Singura data cind i-a fost clatinata credinta a fost la moartea primului ei sot, Stefan Constantinescu, dar actrita a reusit sa-si regaseasca echilibrul la scurt timp. "Daca ar fi sa aleg sa mai revin o data pe pamint, n-as mai vrea. Pentru ca acolo unde este viata este si moarte. Am suferit prea mult", declara marea actrita.

"Insuccesul ma paraliza. Bucuria reusitei imi provoca tristete"

Dintre multele roluri pe care le-a jucat, Clody s-a regasit cel mai mult in personajul Alice din Play Strindberg, personaj pe care il descria drept o "fiinta feminina" vulnerabila, capricioasa, derutanta. In acelasi timp, amabila si draguta cu oamenii, dar si impulsiva si repezita. Cu ceva de copil nelinistit si speriat in fiinta ei. O spaima si o frica de viata pe care le-am avut intotdeauna." Notorietatea de care s-a bucurat nu a influentat-o cu nimic. "Mi-am vazut de treaba si celebritatea mergea pe linga mine. Un insucces ma paraliza. Bucuria reusitei imi provoca tristete. Nu stiu de ce. Ma apuca o oboseala sufleteasca", declara actrita.

Iubirile cu Ciulei si Pintilie, sub semnul teatrului

Printre actorii preferati ai actritei s-a numarat si regretatul Florian Pittis: "Imi amintesc cum urmarea din culise spectacolul Cum va place. A venit la toate spectacolele. I-am spus: "Motule, tu esti un baiat minunat. As vrea sa nu te schimbi niciodata", iar el mi-a replicat: "Vai, doamna, dar numai in teatru stau"", ii povestea actrita Ludmilei Pantlanjoglu.

Clody Bertola a povestit si despre iubirile sale cu Liviu Ciulei si Lucian Pintilie. Prima sa intilnire cu Ciulei nu a fost deosebita din niciun punct de vedere. Nu a intuit nicio clipa ca de omul acela i se va lega viata atit de profund. "Ne-am vazut la teatru, unde am avut o simpatie spontana pentru el. Ma cucerea cu timiditatea lui plina de farmec. Ii admiram dantura superba. Vorbea putin, dar ceea ce spunea era plin de continut, ma interesa. Toata viata mea cu Liviu Ciulei a fost teatru", isi amintea actrita despre cel care i-a devenit sot. Cind l-a cunoscut pe regizorul Ciulei, actrita era deja casatorita cu Stefan Constantinescu. "Liviu simtea ca aceasta casatorie nu e chiar foarte puternica. Mi-a cerut sa divortez si sa fim impreuna", declara Clody Bertola. Insa destinul avea sa ia o stranie intorsatura: in cele din urma, fiind sotia lui Ciulei, actrita ajunge in bratele unuia dintre cei mai buni prieteni ai sotului ei, un alt mare regizor, Lucian Pintilie, alaturi de care a si ramas pina in ultima secunda de viata. Amintirile actritei despre Pintilie ni-l arata ca pe un personaj aproape fantastic, asa cum nu l-am vazut niciodata: "La facultate, dupa ce a intrat primul, a ramas repetent un an, apoi a luat doi ani intr-un an. Asistat de prietenii lui, Octavian Cotescu si Nicolae Labis, se catara pe biserici, se identifica cu Puck, improviza tot felul de jocuri pe strada, incercind sa-i antreneze pe trecatori, ajungind de multe ori la militie. Cind l-am cunoscut, traia intr-un fel de univers euforic, ludic si bahic", spunea actrita. Si pentru noul cuplu, teatrul a fost tot timpul prioritar. "Eu si Lucian am fost posedati de arta noastra. Am sacrificat totul pentru teatru: prieteni, bucuria unui copil, placerile unei vieti obisnuite. Nu regret. Omul trebuie sa traiasca ce simte."

Boala a despartit-o de lume.

"Lucian e singura mea salvare" era singura consolare a actritei

Ultimii ani de viata ai actritei au fost un adevarat infern. Intr-o zi, nu a mai vazut si a fost scoasa de pe scena teatrului pentru totdeauna. De atunci a trait in intuneric. Boala care-i dadea dureri groaznice de dantura si cap, nevralgia de trigemen, a despartit-o de lume pina si-a dat ultima suflare. "Lucian e singura mea salvare. Faptul ca il simt ca se reazema de mine imi da forta sa traiesc", marturisea indurerata actrita. Clody Bertola si-ar fi dorit sa fie inmormintata in Italia: "M-am atasat in mod special de un mic orasel din Italia, Assisi. Italianca din mine a palpitat acolo. I-am spus lui Lucian ca, atunci cind o sa mor, as vrea sa ma inmorminteze acolo. Sa-mi arunce cenusa peste dealurile alea verzi".

Toate aceste convorbiri au aparut in cartea La vie en rose Clody Bertola.