Signora care se viseaza intr-un canar albastru

Noua actori debutanti, studenti la Facultatea de Teatru a Universitatii „Spiru Haret”, si cu profesorul lor, Mihai Malaimare, zece, carora li se adauga cei doi asistenti de regie, Anamaria Paslaru si Valentin Mihalache, si o ambitioasa echipa de colaboratori, si-au propus si au reusit sa il contrazica pe venerabilul Bendetto Croce! Cum adica? - ma veti intreba, iar eu am sa va raspund: foarte simplu!
Toata lumea stie ca pentru autorul memorabilei Estetici, Commedia dell Arte nu era decat expresia imboldului bufonesc, a atractiei erotice intre actor si actrita. Altfel spus, era nonarta.
Si iata ca, sfidand axioma marelui estetician, Mihai Malaimare si trupa Teatrului Masca au pus in scena un regal - Amor, Signora si Canarul Albastru -, admirabila demonstratie inclusa in fapte a ecuatiei text - spectacol, in care muzica, poezia, dansul se regasesc impreuna in constelatia teatrului liber, despovarat de conventii sterile si de stereotipii osificate in prejudecati. Si astfel se contureaza masura cuvenita pentru o noua tinerete, insasi ideii de Commedia dell Arte.

Signora isi aminteste. Constructia dramatica este foarte simpla: Signora isi aminteste, retraindu-le cu patos si cu nostalgie, cateva dintre cele mai frumoase clipe din intensa-i biografie scenica. O face, alaturi de mai tinerii sai confrati, prin recitative, scene de dragoste, ca si printr-o suita de momente de performanta fizica (asa-numitele „lazzi”), luand complice publicul, pe care il tine intr-o entuziasta „exasperare sentimentala” (cum ar fi zis Unamuno).
Dezinvolti, cei noua actori-personaje ascund si dezvaluie trairi intense, bucurii si tristeti, dand, prin aceasta, masura unei admirabile tinereti fara batranete.

Personaj si imagine. Putini mai stiu azi, poate, ca, inainte de a deveni personaj, Isabela Andreini a fost o personalitate cu adevarat emblematica pentru o vreme, ea insasi, de referinta. A trait intre 1562 si 1604 si a fost, alaturi de sotul ei, Francesco Andreini
(1548-1624), sufletul celebrei trupe de teatru Gelosi. A scris sonete si madrigale, a fost membra a mai multor academii, fiind numita „o glorie teatrala si artistica a timpului sau”, asa incat Achille Fiacco isi aminteste ca, la sedintele solemne ale Pontifilor Artei, portretul Isabelei Andreini statea intre Petrarca si Tasso.

Canarul Albastru devine Pasarea Phoenix! Intr-o notatie fugara, Mihai Malaimare isi aminteste ca, pentru prima oara, a auzit, cu ani buni in urma, undeva, peste hotare, un poem cantat despre un miraculos canar albastru si despre inefabilele sale tristeti. Neavand la indemana nici hartie si nici plaivaz, a notat cate ceva… pe blugii pe care ii purta. Care blugi, vanduti fiind, dupa bunul obicei al vremii, s-au pierdut si notitele. A ramas totusi amintirea acelui poem si, iata, miraculosul Canar Albastru si tristetile sale magice au reusit sa renasca, luand alcatuirea acestui regal scenic.

Pariul cu succesul. „Cand ai noua actori tineri - spune Mihai Malaimare -, gata sa se arunce in foc cand ai un subiect legat de amor si de teatru, nu poti decat sa speri ca asteptatele aplauze vor fi balsamul atator ceasuri de truda neostenita”. Speranta care, de aceasta data, isi are cele noua argumente decisive in: Laura Borodan, Georgiana Vratiu, Anamaria Iordache, Mihaela Albu, Liana Pecican, Mihai Hurduc, Alexandru Floroiu, Antonio Tadeus Minca si Sebastian Ghita. Retineti, va rog, aceste nume, cu siguranta veti mai auzi de ele!

de Serban Cionoff - 4239 afisari
 
         
 
4.9 - 23 voturi