Secrete de familie cu Nicolae Voiculet
Ambasador al turismului romanesc 2014

Recent, naistul Nicolae Voiculet, premiat la Gala Superlativelor VIP 2014, la categoria Folclor, a fost desemnat ambasador al turismului romanesc, reprezentand partea de turism rural. Acesta reprezinta si promoveaza Romania, evidentiind frumusetea incredibila a folclorului si a autenticitatii romanesti, pe marile scene ale lumii in fata a numeroase personalitati, de la presedinti de stat si capete incoronate pana la inalte fete ecleziastice.

Divinitatea i-a distribuit un rol nobil: disponibilitatea de a iubi tot ce il inconjoara si responsabilitatea de a deveni aliatul celor in nevoie, ajutandu-i sa supravietuiasca, prin speranta daruita de sunetul naiului.
In cadrul interviului acordat pentru revista VIP si a sedintei foto organizate in Sala Regina Maria a Hotelului Hilton din Bucuresti, Nicolae, impreuna cu fiica si sotia sa, ne-a lasat sa patrundem in universul lor magic, numit familie.

Ce poti sa ne spui despre educatia primita in familie. Cum te-a construit si te-a pregatit aceasta pentru omul care esti acum?
Nicolae Voiculet: Tatal meu si-a dat seama ca sunt ales pentru a face
performanta. M-a ajutat sa fac primul pas pe aceasta cale, apoi mi-a dat drumul sa zbor si m-a vegheat, ajutandu-ma sa ma slefuiesc si sa nu sufar de suficienta si de mediocritate. Din copilarie mi-a fost implementata in gand si-n suflet atitudinea invingatorului. Atunci nu intelegeam de ce nu ma pot juca si eu asa cum o faceau ceilalti copii. Naiul a fost jucaria mea. De la tata, preotul Iulian Voiculet, am invatat sa daruiesc oamenilor muzica. Am avut parte de o educatie aleasa si speciala, spiritual, dar in acelasi timp cu multa disciplina si iubire. Tata era foarte exigent cu mine cand era vorba de studiu si arta. Ma punea sa cant sase-sapte ore pe zi, era epuizant. Cand ma odihneam imi canta dumnealui pana cand adormeam. Asa am spus mama si tata, cantand. Acum sunt si eu tata si realizez ce efort si ce sacrificii a facut el ca eu sa fiu ceea ce sunt astazi. Ii datorez totul si e cu mine de cate ori sunt pe scena. As da orice sa ii pot spune cat de mult il iubesc. Si-a dorit sa fiu un om de performanta, iar la varsta de 12 ani a decis sa-mi anuleze copilaria si sa ma faca „sclavul” unui instrument complex si sensibil asemeni structurii mele launtrice: naiul.

Care este cea mai frumoasa amintire din copilarie care iti vine in minte? Cu siguranta sunt multe…
Nu pot sa uit cum tata, cu multa iubire si sacrificii inimaginabile, intr-o perioada in care mancarea era un lux si toti se imbracau la fel, imi facea pantofi de lac si haine pe comanda. Dar cea mai mare bucurie a mea a fost cand am primit primul meu nai. Atat de mult il iubeam ca dormeam cu el in pat si nu voiam sa ii mai dau drumul. Era cel mai bun prieten al meu, era comoara mea.

Ai avut si ai un drum in cariera presarat cu multe intalniri pretioase, cu personalitati marcante ale lumii. Care dintre acestea te-a impresionat cel mai mult?
In 2009 am sustinut un concert pentru printesa Kiko si pentru printul Akishino al Japoniei. Nu pot sa uit cum printul a incalcat protocolul imperial si a urcat pe scena ca sa vada naiul si chiar sa incerce sa cante la el. Am ramas impresionat. Naiul meu este unul special. E un simbol al verticalitatii omului demn si constant, in iubirea divina. M-a invatat sa fiu drept si sa privesc spre cer, acolo unde ii si ajung sunetele. E singurul instrument muzical al carui sunet merge in sus.
Am locuit multi ani in America, unde am deschis prima scoala de nai, in 1992, la Chicago, daruind celorlalti din ceea ce stiam eu, incepand sa cuceresc inimi si apoi teritorii in turneele prin lume. A fost si este un razboi lung si greu. Dar razboiul meu este pentru pace!

Cum te-ai intersectat cu destinul Ioanei, mama copilului tau?
Eram intr-o perioada de cautare a sinelui, de spiritualitate, imi doream o schimbare, o constanta, un echilibru, asa a aparut ea.
Imi constientizez identitatea doar in iubire. Exist pentru a-mi lasa urma pe pamant, prin darurile pe care
le-am primit de la Dumnezeu, iubirea si talentul. Iubirea pentru mine e un mod prin care primesc viata, prin care daruiesc viata, e un proces existential de care depind. Iubirea mi-a adus toleranta si mi-a conturat demnitatea de a nu ma compromite si de a ma integra printre cei puternici. Dar puterea mi-e-n iubire, singura mea arma prin care ma "razbun" si ma inalt. Sunt capabil sa iert si sa iubesc, pentru ca iertarea este sentimentul ocrotit de cei evoluati in spirit, iar razbunarea e semnalul primitiv al celor slabi. In fiecare clipa mi-e dor de Ioana si Maria, acolo imi duc existenta, in familia mea, iar aceste minuni de fete unice sunt prezente in arta mea si ma fac sa ajung la certitudinea existentei mele, nevoia de a darui si de a aduce iubire si alinare in sufletele ranite ale oamenilor.

Cum v-ati intalnit si in ce context ai simtit ca „esti indragostit“?
Ne-am cunoscut la un eveniment printr-un amic comun. Eram in cautarea unei echipe de PR si am avut multe subiecte comune. M-am indragostit de inocenta si sensibilitatea ei de cand am vazut-o. Am simtit ca ma poate face fericit si invers. Avea ceva special si chiar daca era destul de tanara, avea atitudine si era foarte confidenta. Un amestec de inocenta cu o personalitate puternica. M-a atras acest echilibru. Am sunat-o si am intrebat-o daca stie cine va fi... Nu stia ce sa raspunda, era confuza. I-am zis ca o sa fie iubita mea. A ras, dar de-a doua zi a fost iubita mea.

Ioana Voiculet: „Viata alaturi de Nicolae implica multa munca si presiune, dar cu rezultate pe masura“

Ioana, ai simtit ca o povara, celebritatea lui, pentru viata voastra de familie?
Ioana Voiculet: Povara sigur nu. Am luat-o ca pe o provocare pe care am cautat-o si care m-a gasit, pentru ca atragem ceea ce suntem. Recunosc ca nu este usor, dar m-am impacat destul de repede cu aceasta “presiune” care nu a facuta decat sa scoata ce este mai bun si din mine. Petrecem destul de mult timp impreuna, calatorim, lucram impreuna, iar Maria este alaturi de noi in concerte de cand avea numai 7 zile. Bineinteles ca au existat si momente in care am fost supusi ispitelor, dar fara ele, nu ne-am da seama cat de mult contam unul pentru celalalt si impreuna, pentru Maria. Celebritatea este rezultatul unei vieti echilibrate si spirituale. Nu poti ajunge la mal pe ocolite, iar viata alaturi de Nicolae implica multa munca si presiune, dar cu rezultate pe masura.

Nicolae, esti o fire romantica? Cum ai construit momentul in care ai cerut-o de sotie pe Ioana?
Romantismul este o stare pe care mi-am insusit-o din educatie si din copilarie, fiind expus artelor. Sunt romantic si asta imi este destinul, de visator, de cautator in stele si culegator de clipe si momente scumpe in care eu si iubita mea avem o lume intreaga in inima si fac din orice zi o sarbatoare. Ador povestile de dragoste si sacrific orice pentru iubire. Consider ca romantismul duce iubirea la un alt nivel, mistic, unde personajele sunt printi si printese. Nu vor ajunge toate florile din lume si porumbeii sa imi duca mesajele catre iubita mea.
Am scris pentru ea, am cantat pentru ea si o voi face pana in ultima zi. Sunt o fiinta care s-a nascut pentru a iubi si cand nu o sa mai fiu pe pamant, plec cu regretul ca nu am avut timp sa iubesc destul.
Am vrut sa fiu imprevizibil. S-a intamplat de Sfantul Nicolae. Dimineata, cand s-a trezit, a gasit in cizmulite un inel superb si o scrisoare. Nu va pot spune ce am scris, cert este ca am fost convingator. Nu se astepta. Nici eu nu ma asteptam, dar asa am simtit.

Cum este Nicolae Voiculet atunci cand se intoarce acasa, in sanul familiei, din lumea celebritatii?
Acasa ma simt cel mai bine. Petrec mult timp cu Maria. Imi place sa ma joc cu ea. Radem, glumim, suntem haiosi impreuna. Nu ne plictisim niciodata. Familia este echilibrul si ma simt implinit.

Pe cine mosteneste Maria?
Maria e foarte energica, puternica, cu spirit si simt ca imi mosteneste umanitarismul si talentul artistic. E generoasa, atenta si sensibila la problemele oamenilor, are auz absolut si traieste muzica cu toata fiinta. Vrea sa fie artista. Recunosc ca mi-ar fi placut sa fie doctorita, in memoria tatalui meu, care si-ar fi dorit sa fie medic misionar in Africa, dar vom vedea... Dar daca va hotari sa fie artista, o voi sustine si voi fi alaturi de ea neconditionat.

„Maria e adevarul care mi-a anulat singuratatea“

Cum o vezi peste 20 de ani?
Ambitioasa, hotarata, sensibila, dar puternica. Are rafinamentul in sange. Cu siguranta va fi si o femeie frumoasa si fascinanta.
Vreau sa ramana-n urma mea cu bucuria de a trai in credinta si-n valori absolute, sunt mandru de fetita mea ca este urmasa unui neam demn, care de sute de ani a luptat numai pentru PACE.
Doresc sa preia si sa-mi continue intreaga misiune si arta, e darul pe care il voi lasa drept mostenire, o comoara care nu are pret. Tot ce-mi doresc este sa se slefuiasca in adevar, intelepciune si dragoste de tot ce o inconjoara. Maria e adevarul care mi-a anulat singuratatea, alaturi de ea ma bucur, sunt fericit, renasc si ma ajuta sa-i inalt si pe cei din jurul meu, prin puterea iubirii ei.

Ce lectii ai primit de la viata, pana in prezent?
In primul rand, puterea de a-ti asuma nereusitele, in acest fel gustul implinirii poate avea culoare. In cazul meu, pot sustine cu tarie ca premisa unei jertfe supreme e atingerea unui scop inalt la care vreau sa ajung. Acest ideal si-a pus amprenta asupra mea, anulandu-ma ca om, dezbracandu-ma de propriile dorinte si facandu-ma sa traiesc doar pentru nasterea si implinirea lui, performanta in arta fiind calea pe care merg. Viata nu m-a privat de incercari, dar am stiut intotdeauna ca esecul e experienta care precede triumful. In ciuda suferintei, am mers inainte, pastrandu-mi demnitatea.
Doresc mai mult ca oricand, in special acum, cand lumea trece prin crize de identitate si e atat de debusolata, sa-i readuc acasa in inima lor, sa reprezint glasul poporului, cu o serie de concerte desfasurate in marile orase ale Romaniei, reconstituind un drum al istoriei, de redescoperire a valorilor nationale.

Anul acesta se anunta unul foarte important pe plan profesional. Ce poti sa ne spui despre noile proiecte?
Pentru anul 2014, mi-am insusit o atitudine creativa complexa, dorind sa inchei turneul “Romania din inima ta”, pe care il incep pe data de 10 martie a.c. cu un concert caritabil. Voi canta la cea mai apropiata de cer cruce din lume (2291 m), pe 14 septembrie a.c. de „Ziua Crucii“, Monumentul Martirilor din Muntii Bucegi. Este un turneu dedicat martirilor si celor care ne-au facut cinste in lume. Astfel, Romania are egalitate de sanse in fata oricarei alte culturi.
Cu aceasta serie de concerte nationale doresc sa amintesc oamenilor de mostenirea primita de la cei care s-au jertfit pentru libertate si pace. Casa noastra e in inima noastra. Astfel, romanii se pot intoarce acasa in inima lor, acum. Fiecare roman isi va aminti de radacinile sale prin vibratia muzicii, sursa de trezire a adevarului in inima fiecaruia. Trezirea noastra este multumirea stramosilor nostri, care sarbatoresc si ei odata cu noi.

O sa-i adresez ultima intrebare Ioanei. Este Nicolae Voiculet un barbat care se bazeaza pe sprijinul femeii de langa el? 
Ioana Voiculet: Barbatul oglindeste femeia. Si asta nu o spun doar eu, ci si multi filosofi si oameni de stiinta inca din perioada antica. Nu poti fi puternic si de succes, dar sa ai alaturi un partener care nu are capacitatea de a-ti fructifica potentialul. Suntem doua firi tari, dar ne completam. Ne contrazicem si ne provocam reciproc, dar este inevitabil si constructiv. Imi cere sfatul, povestim, planuim si ne organizam impreuna. Talentul care nu este sustinut se pierde, iar un talent ca al lui trebuie exploatat la maximum. Muzica pe care el o canta nu este doar muzica. Sunt sunete divine, iar naiul nu canta, se roaga. Ascultandu-l nu poti decat sa lasi tot ceea ce faci si sa te rogi si tu cu el.


Foto: Cristian Radu Nema
Make up: Alice Aslan
Tinuta: BCBGMAXAZRIA
Hairstyle: Pastel Boutique
by Marian Cotoi

de Anca Lapusneanu - 9927 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi