Sarbatoarea la romani
    POZA:
 
 

Sarbatoarea la romani

Se stie clar ca romanul e „topit“ dupa munca si, daca nu ar fi zis Dumnezeu ca duminica e zi de odihna, pot sa jur ca s-ar fi trezit cu noaptea-n cap sa mearga sa trudeasca pentru familie si patrie.
Ce ne facem ca, daca scadem toate duminicile din an si sarbatorile de sfinti, Craciun, Florii, Paste, 1 Mai, Ziua Copilului, Ziua Pamintului, Ziua Aerului etc., plus sarbatorile imprumutate, ca Halloween, Valentine’s Day – ca, deh, noi aveam putine -, ne-ar mai ramine si noua doua luni de munca pe an. Destul, zic eu, chiar peste program. Problema nu e asa simpla insa. Problema e ca mi se intimpla, in noaptea de revelion, sa fiu intrebata ce fac de Paste si de Paste unde imi petrec Craciunul. Viata noastra se desfasoara dintr-o sarbatoare in alta, iar ce se afla intre ele e perioada de pregatire. Ne pre­gatim de Craciun cam din octombrie si de Paste cam de pe 2 ianuarie, cind ne trezim din betie. Craciunul inseamna cadouri de la Mosu’ si nu Nasterea lui Iisus, iar Pastele, cadouri de la Iepuras si nu Invierea Domnului. Postul e o buna cura de slabire si nu o cale spre iertarea pacatelor. Vinul e singele lui Dumnezeu, deci cu cit bem mai mult, cu atit sintem mai aproape de El. Avem voie sa mace­larim sute de mii de porci si miei, pentru ca asa a zis Dumnezeu. Fiecare interpreteaza Biblia dupa bunul plac, legile tarii dupa chef si relatii, „dreptul“ de munca dupa sarba­toarea din calendar sau din cluburi. Unii dintre noi, care au terminat cu munca in tara, adica au facut tot ce se putea, s-au gindit sa mearga si in strai­natate sa munceasca si acolo, sa le arate si altora ce inseamna sa fii dedicat meseriei. Asadar, tari precum Franta, Anglia, Spania, Italia au aflat ca munca innobileaza omul si ca este un exemplu de urmat sa te folosesti de un copil zdrentuit, de un catel, de un ochi acoperit de o fisie medicala fictiva, pentru a obtine niste bani meritati. In schimb, daca strainii nu ne inteleg truda, noi mergem si ne luam plata direct din magazine, noaptea, sa nu deranjam pe cineva, sau din casele lor. Si uite asa aducem bani in tara si ne mindrim ca sintem gospodari si celebri. Ne ridicam o vila, un palat, ne luam un „Mertan“ si toate astea trebuie udate cu riuri de vin, butoaie de bere, tone de mititei si mai punem de-o petrecere, de-o sarbatoare. E bine totusi ca sintem un popor de oameni veseli si ca stim sa trecem peste greutatile vietii prin sarbatoare. Viata e un dar si trebuie sarbatorita in fiecare zi…

P.S.: Imi cer scuze fata de cei care muncesc cinstit, fata de saraci, bolnavi, batrini, fata de cei care vor sa faca ceva bun pentru ei si pentru semeni, dar nu li se da sansa si fata de unii dintre noi care s-au nascut in Romania, desi nu meritau o astfel de pedeapsa.
de Livia Taloi - 1755 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi