Omul care a avut ideea MARSURILOR din Bucuresti
    POZA:
   
 

Omul care a avut ideea MARSURILOR din Bucuresti

Pentru ca manifestanții din Piața Universitații trebuia cumva sa se organizeze, dintre ei s-a ridicat Mihail Bumbeș, vechi in lupta sa antisistem, lider al Organizației de aparare a drepturilor omului "Miliția Spirituala". Iata-l: el, Bumbeș, este protestatarul.

Mihail Bumbes s-a nascut in 1981 si a crescut in Curtea de Arges. Istoric, activist, fondator al Militiei Spirituale, Bumbes s-a mutat in Bucuresti in 2001, unde si-a dedicat tot timpul si energia informandu-si colegii despre ce inseamna sa fii cetatean si despre cat este de important sa-ti cunosti trecutul. Interviul l-am luat in curtea interioara a Universitatii Bucuresti, intre Facultatea de Istorie si cea de Litere. In timpul discutiei, Mihai se saluta cu aproape toata lumea care trecea pe acolo. La un moment dat ne-a intrerupt o doamna foarte madra de el „Ce faci, Mihaita?” „Ce sa fac, doamna, dau un interviu!” „Bravo! Bravo! Scoate lumea in strada, ca nu se mai poate!”. Apoi imi spune: „Vreau sa transform spatiul asta, curtea asta, din parcare intr-un spatiu cultural”.

Cum a fost copilaria ta in Curtea de Arges?
M-a marcat foarte tare revolutia din '89, desi eram un pitac. Aveam opt ani. In ziua in care a inceput in Bucuresti, am iesit cu prietenii si ne-am dus la ENEL-ul de atunci pentru ca eram revoltati ca ne taiau curentul cand voiam sa ne uitam la desene animate. Am dat cu pietre in cladirea respectiva, desi erau foarte putini oameni in strada. Revolutie in Curtea de Arges. Apoi am fost la o terasa, unde lumea a confiscat butoaiele cu bere.
    
De unde pasiunea pentru istorie?
Mi-a placut foarte mult istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial. Foarte mult! Si nu cred ca sunt singurul care a fost marcat de eveniment.

Ai avut rude care au participat la razboi?
Bunicul meu, din partea mamei, a fost ranit la Cotul Donului. Cand eram la tara, de unde este tatal meu, mergeam dupa cirese si era acolo un taran, pe islazuri, care fusese si el pe front, si imi povestea. Apoi, in scoala generala am citit foarte mult pe tema razboiului, insa in liceu am fost mai golan. Dar aveam pasiunea pentru politica. Ma interesau toate alegerile, stiam tot. Stiu sa-ti spun tot Guvernul Stolojan sau Petre Roman. Stiam de atunci toate guvernele. Eram pasionat si de ce se petrece prin lume, eram pasionat si de geografie si citeam despre ce si unde se intampla lucruri.

De ce te interesa politica atat de tare, la o varsta la care in mod normal nu ai astfel de pasiuni?
Nu stiu. Fiecare dintre noi e pasionat de cate ceva in copilarie. Eu am fost mai revolutionar, aveam placerea de a contesta si de a-i vedea pe oameni ca iau atitudine. Protestul si revolta sunt o forma de participare politica. Poate ca este ultima forma, ultima etapa.

Ce cursuri te interesau sau iti placeau?
Nu am avut un curs preferat, cred ca putem vorbi de profesorii preferati. Unul dintre ei era Carol Capita, pe care-l consideram si astazi mentorul nostru, unul dintre cei mai spectaculosi pedagogi pe care i-am intalnit. El preda Preistorie, un curs deloc atragator, dar facea legaturi foarte multe cu antropologia si atunci lucrurile se mai schimbau.“Vreau sa fiu profesorul pe care nu l-am avut”, ne-a spus.

De la astfel de oameni ai „mostenit” si constiinta civica?
Categoric, da! Cand am aparut ca grup si am inceput sa agitam lucrurile, a inceput sa ne incurajeze. Era Alin Matei, ne scotea chestii la xerox, pe banii lui. Pe langa faptul ca protestam, colegul meu, Mihai Burcea, a initiat linia de cercetare si investigatie istorica. Mergeam la Biblioteca Central Universitara si rasfoiam toata presa de dinainte de '89 si descopeream tot felul de personaje publice care detineau functii in anii respectivi. Luam acele materiale si le afisam prin facultati, pentru ca oamenii nu aveau cunostinta despre realitatile de atunci. Asa au dat cei de la Academia Catavencu peste noi si ne-au invitat sa scriem o rubrica saptamanala. Burcea avea si suplimente in Academia Catavencu. Am colaborat si cu Evenimentul zilei, unde a aparut unul dintre cele mai tari materiale tot de investigatie istorica recenta, cand am dat peste Hildegard-Carola Puwak, care era ministul integrarii, Adrian Nastase, Stanoiu, i-am rupt! In 19 martie 2004. A fost subiectul principal pe pagina si noi am fost oamenii cu grosul materialului de investigatie. Faceam chestii foarte misto! Cu resurse foarte putine. Mai avea unu o bursa, o dona.

Cum ai resimtit lipsa banilor?
Nu ma interesau. Asta era fain! Nu contau banii. Noi aveam nevoie de bani sa mai cumparam o carte, sa mai mergem la un film.
    
Care a fost tema licentei?
Disidenta in anii '80, o disidenta cultural-politica. Am facut portrete de disidenti. Mi-a placut foarte mult de Vasile Paraschiv. Eram printre putinii care au facut interviu cu el.
    
Esti de stanga, de dreapta, anarhist?
Eu ma consider un om de stanga. Nu mai cred in ideologii pure. Nu mai cred ca anarhismul este ce era acum 2000 de ani sau in secolul al XIX-lea. La fel cum nu cred ca socialismul mai are acelasi mesaj pe care-l avea acum 100 si ceva de ani. Nu mai poti aplica aceleasi sabloane invatate in scoala.

Care a fost primul protest?
In Piata Universitatii, 9 mai 2002, cand ne-am trezit cu Emil Boc, Theodor Melescanu si Marko Bello. Cand au inceput sa vorbeasca de Uniunea Europeana ne-am pus o intrebare legitima: “De ce confisca ei spatiul acesta?”. In secunda urmatoare am inceput sa urlam: “TINERAMA!”, un ziar care era antisistem, si am inceput sa agitam cheile. Imediat au aparut doua dube de interventie de la jandarmi sa ne duca la sectia de politie. Norocul nostru au fost niste doamne la vreo 60-70 de ani, care ne-au luat apararea: “Lasati tinerii sa strige!”. Si atunci am zis: “La anul ne organizam si mai bine!”.
 
Esti lider?
Nu. Sunt un om cu initiativa care pune suflet. Noi suntem implicati din 2006 in povestea cu Rosia Montana, cu Militia Spirituala. Exista o idee lider.

Cine a avut ideea cu marsul prin Bucuresti?
Eu am venit cu propunerea, dar cu ce te incalzeste? Oamenii nu m-au urmat pe mine. Bogdan Antoniu spunea in 2003: “Marele pacat al nostru cu Piata Universitatii a fost ca nu ne-am dus la oameni”. Presa manipuleaza. Noi am mers catre oameni sa vada cine suntem, sa ne cunoasca. Cu ce ma ajuta ca merg in weekend la guvern si strig la o cladire goala? Eu trebuie sa merg catre om, sa ma cunoasca, sa vada mesajul, sa vada cine sunt, ce fac si cu cine umblu.

Cum te raportezi la mesajele din Piata?
Miza protestului transcende ideologia. Eu ii accept pe toti. Poate este un mesaj ultranationalist, care nu este in acord cu valorile mele, dar asa cum el ma accepta pe mine, il accept si eu. Miza este atat de importanta incat ideologia nu conteaza. A fost un moment in care cei din grupurile nationaliste s-au dus la radicalii de stanga si au avut un dialog: “Noi nu ne afisam simbolurile. Nu le mai afisati nici voi”. A fost un dialog pe care nu-l mai vezi in alta parte in momentul de fata in Romania. Cei care cred ca oamenii din strada sunt platiti au alte valori decat cei din strada.

Unde lucrezi?
Am lucrat la IICCMER sapte ani, pana acum cinci luni. Tot ce vezi azi in presa cu tortionarii este munca mea si a colegilor mei de atunci si, in paralel, am colaborat cu Evenimentul zilei, Adevarul, Academia Catavencu, Romania libera. Am un proiect care se termina si acum scriu proiecte. Incerc sa ma angajez din nou, dar tot in zona ONG-urilor. Nu vreau sa parasesc mediul acesta. Daca il parasesc, se duce de rapa tot ce am construit in ultimii 11 ani.

In politica te vezi?
Am dat la Istorie pentru ca ma vedeam facand politica. Dupa care, in primul an de facultate, eu venind pe un fond nationalist, m-am tratat rapid. Am inceput sa citesc aici foarte mult. Intr-un orasel micut citeam dintr-o singura perspectiva, eram limitat ca deschidere. Discursul meu s-a schimbat cand am inceput sa citesc, sa cunosc oameni. M-am descoperit si redescoperit in ultimii ani. Apropo, Militia Spirituala este o organizatie si de aparare a drepturilor omului.

Cum te vezi peste zece ani?
Ma vad ori retragandu-ma in spatiul meu la Curtea de Arges, ocupandu-ma de pomicultura si zootehnie, ori tot in zona asta de participare publica. Trebuie sa traiesc din ceva. Poate le voi combina. Poate ma implic, fac un grup, pe zona de agricultura, care are un potential. Micii fermieri, agricultorii, taranii, toti au nevoie de cineva care sa-i reprezinte.

Participi la traditii? Te duci la biserica?
Particip la taiarea procului - imi place drobul, nu ma ascund. La biserica nu ma mai duc. Am o problema cu institutia, care este o corporatie fara nicio legatura cu mesajul lui Iisus. El zicea sa daramam un templu, oamenii respectivi construiesc temple; este cu totul altceva. Ai mei sunt foarte credinciosi - ma spovedeam, ma impartaseam. Sunt liber cugetator, cred in puterea si energia oamenilor si ca, probabil, exista o energie, numeste-o “Dumnezeu”, dar inca cercetez... Nu merg pe ideea Bisericii de “a crede si  nu cerceta”. Asa sunt eu! Am avut totusi o perioada in care eram foarte credincios.

de Ion Borsan - 9644 afisari
 
         
 
4.0 - 2 voturi