„Daniel, de cit timp lucrezi tu la Pro TV?“ Iata intrebarea care m-a facut sa realizez ca a trecut timpul pe linga mine, sau eu pe linga el, fara sa bag de seama. Parca ieri eram student la Teatru, construiam papusi si lucram la licenta, alaturi de colegii mei. Uite, acum imi trec prin minte fete de colegi si profesori din liceu. Nu stiu de ce. Chiar, liceul l-am absolvit acum sase ani, iar scoala generala... acum zece ani? Raspunsul la prima intrebare este insa patru ani. Atita timp s-a scurs de cind am fost angajat la Pro TV. Nu mi se pare mult. Chiar nu e. Ma simt bine. Imi place ce fac, dar mai am destule de „prins“ si de perfectionat. Ce am facut eu in acesti ani? Am invatat foarte multe: ce inseamna o stire, cum se scrie, cum se monteaza; cum se face o intreaga editie de stiri, cit de multi oameni sint implicati in realizarea ei si cit suflet se pune de fiecare data; ce inseamna un material sau un story, ce inseamna un sincron, o beta, un voice-over. Viata mea de Pro TV-ist a inceput odata cu sport.ro. Acolo am trait primele emotii ale transmisiunilor in direct si tot acolo am comentat prima (si singura) data in viata mea Campionatul Mondial de Snowboard sau Campionatul Mondial de Taiat Lemne. Acolo am simtit ce inseamna sa fii suporter ade­varat; alaturi de colegii mei am fost, pentru prima data, pe un stadion din Bucuresti. Sint niste oameni deosebiti si ma bucur ca ii intilnesc, in continuare, in fiecare zi. Au fost doi ani care mi-au prins teribil de bine, dupa care Monica Das­calu mi-a predat stafeta Stirilor Pro TV de la ora 13.00. Propunerea m-a onorat si, tot­odata, m-a luat prin surprindere. Chiar mi-a fost un pic teama. Insa si aici am gasit colegi care m-au ajutat sa ma acomodez repede; am lasat anii sa treaca, absorbiti de munca noastra cea de zi cu zi. Astazi s-au implinit doi ani si sper ca vor mai trece multi, multi altii. Cine ar fi crezut vreodata ca voi sta la aceeasi masa la care sta si Andreea Esca? Eu, unul, sigur nu. Cred ca Dumnezeu ma iubeste mult si m-a inconjurat mereu numai de oameni buni, care m-au ajutat. Le multumesc din tot sufletul atit lor, dar mai ales Lui.