Nostalgia de a fi - Remember Flavia Buref
    POZA:
   
 

Nostalgia de a fi - Remember Flavia Buref

Inainte de a va dezvalui fatetele surprinzatoare ascunse sub numele Flavia Buref - fatete traduse prin fapte despre care cei de generatie stiu, cei ceva mai tineri au aflat in timp, iar cei tineri de tot, pacat, nu stiu deloc - vreau sa spun ca intilnirea la sfat a fost purtata in terenul ei, acasa la Flavia, nu ca de obicei, pe teren neutru, cind, la o cafea cu interlocutorul, ma simt eu cea care conduce ostilitatile. Si cum chiar nu este vorba niciodata de ceva ostil, iata-ma intr-o incapere luminoasa, calda, atinsa de o amprenta speciala a persoanei care o insufleteste. Ochii albastri ai Flaviei mi-au zimbit de la intrare si mi-au confirmat ca promisiunea facuta de a-si gasi timp pentru o discutie cu mine era pentru ea o bucurie asteptata. Dragi oameni, nu am vazut nicaieri - la artisti - atitea diplome de recunoastere tapetind peretii! Alaturi si fotografii, dintre cele mai speciale: alaturi de Liz Taylor, Tatiana Samoilova, Amedeo Nazzari (faimosul si superbul italian al anilor a60, care, in plus, cum mi-a spus Flavia, era delicat si modest, desi mare vedeta la acea vreme), regizori, femei frumoase si celebre, toti si toate alaturi de romanca Flavia Buref. Spunind cele de mai sus mi-am dezvaluit si prima informatie legata de Flavia: este actrita de film si teatru a anilor a60 in Romania. Nu singura, fireste, dar una dintre cele mai cotate ale timpului sau. Cu doar citiva ani inaintea generatiei mele, Flavia a rasarit indata ce aripa cinematografiei a leganat-o, dezvaluind oamenilor si colegilor o fiinta frumoasa, curajoasa, puternica si inteleapta. A iubit filmul mai mult decit scena - care, dupa spusele-i, o inspaiminta, o facea sa se teama aflindu-se in fata a mii de ochi care o privesc - asa incit cu prima ocazie a dat fuga in televiziune. Ca autoare de emisiuni, incepind cu unele saptaminale, bilunare, apoi cu magazine duminicale, lectii de limba spaniola, continuind cu texte si prelucrari de schite si nuvele, filme, reportaje - a insumat peste 300 de emisiuni. Scrie versuri pentru cintece, scrie musicaluri, traduceri. Dincolo de brazi - filmul care a lansat-o. Apoi Setea dupa Titus Popovici, regizor Mircea Dragan (1958 si 1959). A fost prietenul meu in 1961 - film de Andrei Blaier. Si multe, multe. Nu pot trece peste o intimplare minunata. Delegatiile culturale romane umblau prin diverse capitale, bineinteles numai in cele ale Europei de Est. Flavia a fost in multe. In 1964, norocul ei si al altora s-a numit Festivalul International de Film din America de Sud, Argentina, Buenos Aires. Romania prezenta Tudor - scenariul Mihnea Gheorghiu. Ce sa mai lungesc vorba; prin farmecul ei, prin felul in care stia sa vorbeasca spaniola (a avut inspiratia sa se duca pregatita si sa recite in spaniola), pentru simpatia pe care a imprastiat-o cu generozitate si frumusete in mijlocul oamenilor de arta, dar si pe multe canale de televiziune, care au descoperit-o rapid, pentru toate, Flavia Buref a fost rasplatita cu Ojo de la Humanidad (Ochiul Umanitatii), trofeu rivnit de toate vedetele vestice prezente.

Pagina mea se opreste aici, fara sa poata cuprinde insa tot ceea ce reprezinta Flavia Buref, vesnic admirind si respectind cuvintul, singurul prieten sincer, care pastreaza legaturile intre oameni.





 
         
 
- voturi