Ma incapatinez sa cred ca Mos Craciun exista, asa cum exista iubirea, prietenia, generozitatea, devotamentul, credinta, onestitatea. Fara el viata ar fi mai trista, n-ar mai exista poezia si romantismul, n-am mai crede in basme. Si daca n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat! De aceea, draga Mos Craciun, copilul din mine iti scrie aceasta scrisoare desprinsa parca din jurnalul copilariei, dincolo de orice pretentie literara, cu rugaminti pe care reusesc cu greu sa le conturez, cu ginduri neclare si dorinte nesigure.

Draga Mos Craciun,
Te rog, adu-mi zimbetul copilariei si speranta de nezdruncinat a sinceritatii acelei virste, sa mai am puterea sa cred in imposibil, adu-mi ghetutele imblanite de cind alergam in curtea scolii, lista cu fapte bune si rele de pe usa frigiderului, surisul bunicii atunci cind eu l-am facut prima data pe Mosu’, caseta cu note false cintate-n blocuri, la colindat, cu prietenii din cartier, ecografia inimii mele atunci cind am spus prima poezie la serbarea de Craciun, parfumul delicat al mamei, cind m-a luat in brate, dupa primul premiu muzical primit, iernile aspre care-mi luau sania cu tot cu zurgalai pe sus, mirosul cozonacului din pridvorul bunicii, tropotul de reni atunci cind lovesc cu copitele stelele.
Framinta, mosule, anii... Departe sint de copilaria-mi… Vegheaza, te rog, sa nu mai pierd niciun prieten drag, sa nu ne risipeasca bolile, saracia si disperarea. Dind dovada de altruism, ajuta-ma sa nu-mi reprim niciodata bunatatea. Smulge-ma din marasmul cotidian, sa profit de ima-ginatia bogata pentru a oferi surisuri. Ajuta-ma sa fiu aceeasi persoana optimista, lacrima care va curge pe obrajii mei sa fie doar de fericire. Invata-ma sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima, sa-i pot iubi pe toti mai mult si sa stiu sa o arat mai bine si sa daruiesc tot ce e mai bun in mine, sa uit si sa-i iert pe cei care m-au ranit… Nu vreau un cadou scump, ci doar sa ma inveti sa apreciez ce am. Sa nu incetez nicio clipa sa cred in visurile mele si sa continuu sa lupt pentru realizarea lor. Am curatat hornul cel vechi si te astept. Sper sa ma gasesti cu casa plina de prieteni, in jurul bradului, pe care l-am impodobit cu vise, in care zimbetele nu pier, iar lacrimile nu dor, sa depanam impre­una povesti si sa cintam pina la epuizare. Si, intr-un moment de oboseala, sa-ti fur straiele si, prin modestele mele acte de caritate, ca un exercitiu al generozitatii, prin demersul meu artistic, sa fiu si eu pentru semenii mei un Mos Craciun si tot ce voi atinge sa se transforme instantaneu in mai bine, mai frumos, mai curat, mai plin de dragoste adevarata, neatinsa de ginduri sau intentii ascunse.