Nadia, Dylan si Bart, primul Craciun acasa

Numele ei este sinonim cu prima nota de 10 din istoria gimnasticii, dar si cu suferinta poporului din care s-a nascut. In plina agonie a epocii comuniste, a ales sa plece din tara pe care, in suflet, nu a parasit-o niciodata. Nadia Comaneci nu a facut doar fata provocarilor, asa cum se intimpla cu atletii care devin campioni si care ne inmoaie ochii in lacrimi. Nadia insasi este o provocare pe care istoria sportului a imbratisat-o si pe care lumea romaneasca de astazi incepe s-o inteleaga. Astazi, ea a acceptat, cu nobletea si cu generozitatea ce o caracterizeaza, sa ridice „manusa“ aruncata de revista VIP si sa joace un rol inedit si, in acelasi timp, ingrat, in vremurile pe care le traim - acela de a-si oferi sufletul in dar.

Dincolo de titluri si de aplauze, Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Iolanda Balas sau Ivan Patzaichin inseamna, mai presus de toate, ideea de „romanism“. De care, de la o vreme, ne-am obisnuit sa ne lepadam, pentru ca am invatat (prost, de altfel) ca europenismul n-are nimic in comun cu constiinta nationala. Evident, lucrurile nu stau asa, iar exemplele de „nationalism luminat“, atit de necesar astazi, vin din partea romanilor de departe, de acolo unde sentimentul de „acasa“ este de multe ori mai puternic si mai nealterat, pentru ca, spre deosebire de unii confrati ai lor care se imbraca in mii de scuze atunci cind le-ai pus degetul pe rana, ei isi ajuta semenii in mod palpabil.
Pentru Nadia Comaneci a devenit o obisnuinta sa petreaca atit sfinta sarbatoare de Craciun, cit si trecerea dintre ani, departe de locurile de care este, sentimental vorbind, legata, fie ca e vorba de Romania sau de tara natala a sotului sau. Anul acesta insa, sotii Nadia si Bart Conner i-au facut micutului Dylan un cadou pe masura si au renuntat la ideea de a sar­batori… „in deplasare“. „Am simtit intotdeauna magia Craciunului atunci cind i-am avut pe cei dragi linga mine. Tocmai de aceea, anul acesta, vom petrece sarbatorile acasa, in ­Oklahoma, impreuna cu Dylan, cu Bart si cu rudele noastre. Va fi pentru prima oara cind ne vom bucura de venirea Mosului la noi acasa, pentru ca pina acum am mers ori la Chicago, ori in Romania, la parintii mei. Am ales aceasta varianta deoarece dorim ca Dylan sa se ­bucure de sarbatori intr-un spatiu in care el se simte ­bine si, totodata, sa fie impreuna cu familia“, ne-a marturisit inegalabila campioana.

Brad darimat pentru o bomboana
Amintirile sarbatorilor petrecute, in copilarie, alaturi de parinti si de familia din Romania staruie in sufletul Nadiei Comaneci. „De mica, asteptam cu nerabdare venirea Mosului si descoperirea cadourilor pe care acesta ni le pregatise. Odata, pe cind aveam trei ani, am facut un lucru de care atit eu, cit si familia mea ne amintim si azi. M-am intins sa iau o bomboana din bradul impodobit si am reusit sa-l darim… Nu m-am speriat, in schimb am fost foarte fericita, fiindca in acest fel puteam sa maninc si mai multe bomboane. Ma bucur si acum de venirea sarbatorilor de iarna, de dulciurile puse in brad, de ajutorul dat lui Mos Craciun pentru a aduce daruri si mai ales de fericirea celor care le primesc“, vorbeste Nadia despre visele sale, ramase mereu vii.

Bart Conner, sedus de sarmalute
In general, noi, romanii, ne-am obisnuit sa ne falim cu faptul ca strainii se lasa sedusi de farmecul datinilor noastre si, mai ales, de mincarea traditionala… Asa stau lucrurile si in cazul fostului campion olimpic Bart Conner, sotul Nadiei. „Bart apreciaza traditiile romanesti si nu numai cele referitoare la sarbatorile de iarna. De cite ori am venit impreuna in tara, era curios sa afle cit mai multe despre acest domeniu. In privinta preparatelor culinare, maninca deseori, cu mare placere, bucatele gatite de mama mea si imi cere de multe ori anumite feluri de mincare romanesti, pe primul loc in preferintele sale aflindu-se sarmalutele“, povesteste sotia lui Bart.

O surpriza de la Dylan
Familia Nadiei s-a marit inca de acum patru ani, iar micutul Dylan Paul constientizeaza deja magia sarbatorilor iernii. In acest sens, campioana noastra a avut chiar parte de o surpriza, in urma cu doar citeva zile, pe care a tinut s-o impartaseasca si cititorilor nostri: „Aici, in America, impodobirea bradului si montarea aranjamentelor de sarbatori debuteaza mult mai devreme ca in Europa. Am observat ca si romanii au inceput sa impodobeasca brazii mai devreme, pentru a se bucura o perioada mai lunga de atmosfera sarbatorilor. Anul acesta, Dylan si Bart au vrut sa-mi faca o surpriza. Cind m-am intors din Romania, toata casa era deja decorata, gata pentru Craciun. Acest lucru m-a facut sa ma bucur si mai mult de sarbatori. Chiar de la virsta lui, Dylan se bucura enorm cind se implica in amenajarile interioare; ii place sa aprinda luminile, sa impodobeasca bradul si casa cu ornamentele specifice.“

Nadia si Bart, vedete intr-un serial american
Scriitorul Teodor Mazilu spunea ca „de frica singuratatii, comitem gesturi majore“. Nadia Comaneci n-a fost niciodata singura, poate nici macar atunci cind a luat decizia curajoasa de a intoarce spatele regimului comunist si de a cere azil politic in SUA. Ea stie insa foarte bine de unde a plecat si care sint dramele acestui popor, care incep intotdeauna cu durerile copiilor. „In Romania, sint implicata in dezvoltarea Centrului MiniMe, un proiect noncompetitional in cadrul caruia copiii vor face ore de miscare sportiva, precum si ateliere tematice. Acum traversam o perioada in care renovam spatiul oferit de Primaria Capitalei pentru acest proiect. Legat de primarie, am acceptat sa sustin proiectul 1, 2, 3 Let’s Go!, un plan educativ care indeamna bucurestenii sa adopte un stil de viata sanatos. Proiectul isi propune sa educe oamenii in a minca sanatos si a face miscare. ­Tot­odata, prin Fundatia <Nadia Comaneci>, imi propun ca, prin vinzarea papusii care imi poarta numele, sa string fonduri pentru tinerii sportivi din cluburile de gimnastica. Oricine ne poate sprijini prin achizitionarea unei papusi, de pe site-ul fundatiei, www.nadiacomaneci.eu. Despre proiectele din SUA pot spune ca, luna aceasta, am filmat la Los Angeles, impreuna cu Bart, pentru un serial de succes. Apoi, am avut o intilnire legata de administrarea Hall of Fame. Tot alaturi de sotul meu, realizez un eveniment sportiv care se desfasoara anual, in Oklahoma, intitulat Nadia Comaneci International Invitational, la care participa in jur de 800-900 de gimnaste, din noua tari“, ne dezvaluie campioana noastra citeva amanunte legate de activitatea sa in America.

„Sa-i invatam pe nevoiasi sa se sprijine singuri“
Inevitabil, incepe basmul: Nadia Comaneci, Mos Craciun pentru o zi… Oare ce s-ar intimpla? „Daca as fi Mosu’, as oferi cadouri tuturor copiilor, in special celor care nu au posibilitati materiale. As incerca sa conving fiecare adult sa ajute cite un copil care nu beneficiaza de o situatie buna, pentru ca stim cu totii cit de mult se bucura acesti micuti pentru fiecare gest… Stim cu totii ca Mos Craciun e doar unul singur si ca are, uneori, nevoie de sprijin pentru a-i face fericiti pe toti oamenii“, spune fosta gimnasta, devenita intre timp mama, dar si autoare a unor proiecte caritabile indraznete, despre care am vorbit si mai sus. Mai mult decit atit, Nadia si sotul ei pun umarul la dezvoltarea unor acte cu tenta sociala evidenta, de la care guvernantii, si ne referim la toti cei care „se joaca“ astazi cu destinele noastre, ar avea ce invata. Aici, visul lasa loc realitatii, iar fosta campioana olimpica accepta provocarea noastra: „Nu as vorbi doar despre politicienii care ar trebui sa fie preocupati de asemenea actiuni. Fiecare om care se bucura de o situatie materiala buna, care are posibilitatea de a face ceva bun si pentru cel de linga el, nu ar trebui sa ezite sa construiasca pentru cei nevoiasi. Sa incercam sa le oferim ceva din ce avem, fiindca nu toti oamenii au sansa de a reusi in viata doar pe picioarele lor. Am putea sa-i ajutam sa invete sa se sprijine singuri...“

Cu diplomatie, despre gimnastica romaneasca
Si pentru ca am simtit ca discutia trebuie indreptata, imediat, de la agresivitatea unor antrenori din sportul-rege catre nobletea sportului… regina, am ridicat mingea la fileu. Subiectul era situatia gimnasticii romanesti, la finalul anului 2010. Si, de ce nu, la mijloc de ciclu olimpic… Aici insa, multipla campioana pare sa evite un raspuns franc. Poate stie ea de ce… Si totusi, Nadia Comaneci pare sa ramina optimista: „Gimnastica romaneasca a reusit sa se mentina mereu in top. Prin prisma rezultatelor obtinute la competitiile desfasurate anul acesta, consider ca directia in care merg lucrurile este buna. Uitindu-ma la fetele care vin din urma, observ ca sint foarte talentate si ca vor sa munceasca. Din acest motiv, putem spera, in continuare, la un nivel ridicat al performantei.“ Corect, am spune noi, dar este un raspuns poate… prea rezervat. Si datator de emotii… De altfel, in cadrul echipei nationale, s-au petrecut, in ultimele luni, citeva schimbari care pot afecta bunul mers al lucrurilor. Asa ca insistam, calauziti si de… spiritul Craciunului: „Doamna Nadia Coma­neci, Octavian Belu si Mariana Bitang sint doi tehnicieni de legenda. Si totusi, omeneste vorbind, nu s-a renuntat prea usor la fostul antrenor al lotului national, domnul Nicolae Forminte?“. Bomba ramine insa nedetonata. „Octavian Belu si Mariana Bitang formeaza, intr-adevar, unul dintre cele mai bune cupluri de antrenori din toate timpurile. Dovada sta in rezultatele exceptionale pe care le-au obtinut impreuna cu lotul national de gimnastica. De asemenea, Nicolae Forminte a fost un antrenor care s-a implicat in pregatirea fetelor si care a reusit sa obtina rezultate cu echipa Romaniei“, vine raspunsul, extrem de diplomat, dar si rational, in aceeasi masura.

Raminem „Tara lui Dracula“
Nadia si sotul sau, Bart Conner (devenit… „roman ­neaos“ prin adoptie, dar si prin felul in care s-a invatat, receptiv, cu mentalitatile din acest colt de lume), fac parte dintre cei mai prolifici ambasadori ai nostri in strainatate, iar aceasta nu este deloc o metafora. Din acest motiv, o scurta discutie despre perceptia imaginii tarii noastre peste Ocean este mai mult decit necesara. Si constatam ca, de ani in sir, ne urnim tot mai greu, iar valorile autentice inca nu trec de „bariera“ pe care propria noastra necunoastere in materie de autopromovare si de cladire a unui brand puternic o ridica in continuare, ca intr-un razboi surd cu noi insine. Iar Nadia Comaneci tinteste excelent aceasta idee: „In primul rind, Romania este cunoscuta in strainatate gratie rezultatelor sportivilor si… lui Dracula. Totusi, tara noastra are foarte multe de oferit, pentru ca avem un popor talentat si peisaje superbe… Probabil, ar trebui sa facem eforturi mult mai mari pentru a le prezenta strainilor imaginea completa a tarii noastre. In SUA, ma intilnesc de multe ori cu romani care au izbutit sa se realizeze aici si sint extrem de apreciati in domeniile lor de activitate.“

Un alt fel de Mos Craciun
Inainte de 1990, regretatul Adrian Paunescu scria, intr-una dintre poeziile sale: „Sa-l rugam pe Mos Gerila sa ni-l aduca pe Mos Craciun“. De 20 de ani, Mos Craciun s-a intors intre noi, dar important este daca stim sa-l pretuim. Nadia Comaneci si Bart Conner ne arata ca „a darui inseamna a invinge“ nu este o maxima cu parfum de limbaj de lemn de nuc, ci un mod de a exista. Nu asistam pentru prima oara la momente in care in sufletele campionilor nostri zvicnesc mesaje de concordie intre semeni. Si totusi, in sinceritatea pe care ne-o arata eroii povestii noastre, ele sint atit de rare... Si pentru ca aceste sarbatori inseamna, intii de toate, un prilej de reflectie, incheiem cu speranta ca, miine, intr-un colt al Romaniei, se va naste o noua Nadia, nu doar viitoare campioana olimpica, dar mai ales o luptatoare cu aceeasi credinta adinca de a trai totul atit de intens, incit trairile ei sa se transforme intr-o pagina curata, de adevar.

„Sint socata sa aud ca l-am aparat pe Cirtu!“
Curat lucru, mare e gradina… presei romanesti. Dupa meciul CFR-ului cu FC Basel, din Champions League, ramas (din pacate) in memoria privitorilor doar din pricina actului de vandalism comis de antrenorul Sorin Cirtu asupra bancii de rezerve, au aparut diverse informatii, una mai surprinzatoare ca alta. Spre exemplu, a circulat un zvon potrivit caruia Nadia i-ar fi luat apararea fostului tehnician al formatiei clujene, cunoscut deopotriva drept un tip cult, dar mai ales… coleric. „Sint socata sa aud asa ceva! Eu am vorbit doar despre caracteristicile oamenilor nascuti in zodia Scorpionului, care sint, in general, persoane cu o mare dorinta de succes, dar si impulsive, in acelasi timp. Ca adulti insa, sintem responsabili de actiunile noastre si ar trebui sa ne controlam gesturile“, pareaza Nadia.

„Lucian Bute, sportivul anului“
Cum spuneam la inceput, numele Nadiei Comaneci este sinonim cu ideea de „romanism“. Anul acesta, am mai avut parte, din fericire, de inca un exemplu pe masura. Un sportiv care, infasurat in drapelul tarii sale, si-a pastrat (oare a cita oara?...) titlul mondial, pe care l-a dedicat compatriotilor, fara ca acestia sa aiba nici macar sansa de a-l vedea boxind „pe viu“. Ati ghicit, este vorba despre Lucian Bute, care a devenit un idol pe continentul american, dar care nu si-a uitat niciodata „radacinile“. Si pentru ca America pare mai… apropiata cu cit o privim de la o distanta tot mai mare, dar mai ales pentru ca finalul anului este sinonim cu momentul alcatuirii topurilor, curiozitatea ne indeamna sa aflam care sint laureatii lui 2010, in viziunea Nadiei si, mai ales, daca intre sportivii romani de peste Ocean exista legaturi de prietenie. „Cu Lucian am vorbit doar la telefon, nu am avut inca ocazia sa ne intilnim personal. Este un sportiv foarte talentat, care a reusit in ceea ce si-a propus. Cred ca ar putea fi desemnat sportivul anului in Romania, datorita rezultatelor obtinute. Sint insa si altii care au reusit performante sportive remarcabile. Pentru ca sint mult mai apropiata de gimnastica, as aminti de rezultatele surprinzatoare ale lotului national de gimnastica al tarii noastre la Campionatele Mondiale“, spune Nadia Comaneci.

Papusa Nadia sau doua cadouri intr-unul singur
In anul 2009, marea doamna a gimnasticii mondiale a oferit copiilor un dar si a lansat papusa care ii poarta numele. A fost vorba despre o strategie de marketing, dar, in acelasi timp, si de o campanie umanitara. Scopul sau a fost atins, iar Nadia are noi motive de bucurie: „Pentru ceea ce mi-am propus, cred ca a fost un succes. Papusa este un proiect social care transmite un mesaj tuturor: daca ai un vis, el poate deveni realitate doar prin multa munca. Cumparind aceasta papusa, oricine poate ajuta citeva tinere sportive, care prin munca si ambitie au reusit sa atinga performanta. Practic, cumparind papusa, faci doua cadouri, unul pentru copilul tau si unul pentru o mica gimnasta.“
de Andrei Dicu - 1358 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi