M-am apucat sa scriu fara sa am idee despre ce am sa vorbesc si unde am sa ajung. Constat ca imi face bine sa scriu, n-am mai facut-o de mult timp, mi-era pofta. Mai ales asa, cu creionul in mina, pe spatele unei foi de scenariu. Ma uit pe verso: un dialog intre Cori si Layla, doua personaje din State de Romania. Cine stie? Poate ca unul dintre ei chiar isi cauta acum aceasta pagina de scenariu, sa-si repete textul, si mie mi-e pofta sa scriu. Da, asa cum ati banuit, sint intr-o pauza de filmari si mi-e pofta de multe lucruri. Mi-e pofta sa pictez. Nu stiu sa pictez, dar mi-e dor de minjeala de pe miini si de pe haine din timpul orelor de desen de la scoala. Mi-e pofta sa cint la chitara. Desigur, n-am cintat niciodata, dar, daca as sti, acum as cinta perfect. Mi-e pofta sa fac un flic-flac, ca o gimnasta la sol. Nici asta nu stiu sa fac, dar uneori chiar simt ca in corpul meu exista aceasta energie de a face un flic-flac, doar ca nu stiu cum si de cele mai multe ori ma rezum la o roata. Da, asta stiu sa fac, stiu sa fac roata. Dar cum sa fac roata acum, aici, pe platou, cind se filmeaza si e liniste deplina? Cred ca, daca m-ar vedea cei din echipa facind acum brusc o roata, in mijlocul filmarii, in fata camerelor, ar fi atit de surprinsi, incit m-ar trimite intr-un concediu de odihna. Si tocmai de odihna n-am chef. Cred ca am ajuns la o concluzie. De la o vreme, am o pofta teribila de a trai experiente noi, de a invata lucruri noi. Si mai ales acele lucruri despre care se spune ca nu mai ai cum sa le inveti „de la o virsta”. Nu stiu daca pofta asta imi vine de la teama ca am crescut mare rau (cuvintul „imbatrinit” nu exista inca in vocabularul meu), de la lipsa de timp liber, pe care o resimt deseori, de la gripa porcina sau mai stiu eu ce. Si, ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea, sa stiti ca m-am inscris la niste cursuri de amatori (adica acei oameni care au pofta de experiente noi ca si mine), la care, desigur, sper din tot sufletul sa ajung dupa filmari sau intre filmari. Momentan s-au aminat, pentru ca sint profesorii bolnavi, asa ca am ramas doar cu pofta de cursuri nesatisfacuta. Am facut bine ca m-am inscris la aceste cursuri? Eu zic ca da, ca e un inceput. Mi-e teama de rutina, de zilele care sa semene si cred ca nu exista o virsta de la care sa nu mai poti sa inveti sa cinti la nai, de exemplu. Uite, asta e o idee. Macar merita sa incerci. Acum o sa ma opresc, caci s-a strigat pauza de masa si lumea a inceput sa se agite in jurul meu. Iar eu am revenit la pofte mai banale, si anume la o pofta de... mincare.