Maria Buza este un artist complex, care se simte implinita doar cind isi manifesta talentul sau generos pe toate planurile, lucru care ii permite sa fie atit o foarte buna cintareata, cit si dansatoare. Ceea ce rezulta, cind aceasta se afla pe scena, este un spectacol in sine, pe parcursul caruia „Mariuta“ ia in stapinire publicul, pe care poate sa-l distreze sau sa-l faca sa plinga. Oriunde isi manifesta talentul, actrita Maria Buza traieste, cu recunostinta si devotament, magia artei.
Desi este nascuta si crescuta in Bucuresti, cit timp a fost in casa parinteasca, micuta Maria, sau „Mariuta“, cum inca i se mai spune, si-a auzit parintii cintind muzica populara tot timpul: cind pe mama, care era din Tirgu-Jiu, cind pe tata, venit in Capitala de la Horezu. Totusi, in ceea ce priveste calitatile vocale, mama era cea care se mindrea cel mai tare, in timp ce tatal ei era un pasionat al cintecului la fluier si al dansului popular. „Tata era croitor; era un perfectionist. Daca nu-i iesea o haina, era suparat si nervos, de ne amara pe toti. In schimb, cind cinta la fluier sau dansa, era cu totul alt om…“, isi aminteste actrita, care, fiind cel de-al treilea copil in familie, spune ca n-a fost dorita, fiind doar un „decretel de-al lui Ceausescu“, din anul 1969. „Acum, cind mama a ajuns la batrinete, ii multumeste lui Dumnezeu ca ma are si ca ii port de grija. In ceea ce priveste faptul ca m-am facut actrita, aceasta profesie a fost un adevarat dar pentru ambii mei parinti“, afirma artista, care recunoaste ca le-a mostenit aptitudinile, cu toate ca este convinsa ca cel mai mult talent i-a fost dat direct de la Dumnezeu. „Inca dinainte de a merge la scoala, eram tare dornica sa dansez si sa cint. Pe la vreo opt ani, am avut mare noroc cu un invatator de la Scoala nr. 92, din Salajan, unde invatam – domnul Scripcaru, care ne alegea pe cei talentati si ne pregatea pentru spectacolele care se dadeau in cadrul acelui festival national permanent, <Cintarea Romaniei>, de pe vremea lui Ceausescu. Pentru participarea la acele serbari eram trimisi gratis in vacante, la munte si la mare, ceea ce ne motiva grozav. Asa se face ca am invatat sa cint la tobe si la goarna, instrumente din dotarea scolii. Batutul la tobe mi se parea sub potentialul meu si ma intreceam in maiestrie, suflind in goarna, reusind sa scot acel <extraordinar> Re de sus, prin felul cum foloseam mustiucul, de ma invidia toata lumea“, isi aminteste, amuzata, actrita. Intreaga sa copilarie s-a visat balerina, dar a studiat baletul numai doi ani, pentru ca parintii nu si-au putut permite sa o sustina mai mult. Apoi, a urmat cursurile Scolii Populare de Arta si, cu orice ocazie, cinta si dansa de mama focului, iar in discoteci facea gol in jurul ei. Prietenii se „bateau pe ea“, pentru a o aduce la petreceri, fiind recunoscuta ca sufletul petrecerilor.

Muzica traditionala a salvat-o de multe ori
Cea care a sfatuit-o sa dea la Teatru a fost o buna prietena, Lia Bugnar, bine cunoscuta, astazi, ca actrita, regizoare si dramaturg, care insa, pe atunci, era deja studenta la Actorie, in anul II. „Nu ma consideram pregatita, mai ales la proba muzicala, dar am indraznit si am prezentat un potpuriu din ce stiam, o strofa din Mai tii minte, mai, Marie, o strofa din Cine iubeste si lasa, dar si ceva din Whitney Houston si Mariah Carey, de a iesit ceva de genul: <Cine iubeste si lasa,/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa/ Tiriisul sarpeluiiiiii/ I will always love you>, de i-am convins pe cei din juriu sa-mi dea o nota de trecere; am intrat a treia pe lista. Mai mult, mi-am construit si faima cu improvizatia mea“, povesteste actrita. Pe toata durata studentiei, Maria Buza si-a exersat talentul multiplu – de actrita, cintareata si dansatoare – atragind atentia asupra sa, fapt care i-a deschis usa unor colaborari profitabile. La invitatia actorului Radu Gabriel, care era asistent la clasa lui Gelu Colceag, a carui studenta a fost, Maria Buza s-a alaturat Grupului Voua, alaturi de care a facut o serie de turnee in Canada. „In cadrul Grupului Voua, era pasionant sa joci roluri de oameni obisnuiti. Era un exercitiu teatral foarte interesant. Cei cinci ani in care am jucat impreuna cu ei si-au lasat o amprenta pozitiva asupra mea“, apreciaza actrita. Tot datorita talentului sau complex, Maria si-a adus o contributie aparte la rolul de debut in teatru, pe scena Nationalului: Smarandita, din O batista in Dunare. „Muzica pentru acest spectacol a fost scrisa de Mircea Baniciu. Erau doua piese pe care le cintam si, cum Baniciu nu venise inca sa le faca, eu fredonam, deja, la repetitii, niste melodii inventate de mine. Domnul Cojar, regizorul, m-a auzit si le-a reprodus la pian, iar cind Mircea Baniciu le-a auzit, a spus ca i se par foarte bune, pentru ca se nas­cusera, firesc, din starea personajului meu. Domnia Sa le-a mai facut doar ­orchestratia. Asa ca, in spectacol, cintam <Iaca, trec miresele spre rai/ Pe-o raza de luna/ Pe Dunarea buna>, melodia fiind, evident, compusa de mine“, isi amin­teste, cu placere, actrita, care, indragostita de teatru, se dedica total spectacolului, fiind fericita cind are ocazia sa-si imbogateasca personajul prin muzica si dans.
Fara o clipa de ragaz, actrita, asaltata de o multime de admiratori, isi manifesta talentul la diferite evenimente sau chiar la nunti, unde cinta melodii de mare succes din muzica populara, precum si nemuritoarele cintece de petrecere. „Mi s-a cerut sa o joc pe Floarea, la un eveniment. Dar am refuzat, pentru ca Floarea are haz doar acolo unde s-a nascut si doar impreuna cu Gheorghe“, spune actrita. Aceasta isi aminteste si acum, cu nostalgie, de perioada anilor 1997-1998, cind a fost o prezenta aproape nelipsita de la chefurile din cea mai boema circiuma bucuresteana de dupa 1989, Sarpele Rosu. „Tot Lia Bugnar mi-a deschis drumul catre acest loc extrem de pitoresc, unde obisnuiti ai casei erau maestrii Gheorghe Dinica si Stefan Iordache. Ea m-a recomandat ca <lauta­reasa>, pe cind eram studenta si duceam lipsa de bani. Tot ce stiam sa cint atunci erau vreo doua-trei melodii. Dar, dupa ce i-am inveselit cu Ma dusei sa trec la Olt, i-am facut sa plinga cu Arza-te-ar focul, razboi, un cintec de jale din repertoriul Savei Negrean Brudascu. Si asa m-au adoptat. Am cintat la Sarpele Rosu pina am devenit actrita la National, cind am zis ca nu se face sa mai cint in circiumi. Dar, intre timp, am invatat atitea melodii populare, incit as putea cinta timp de trei ore, neintrerupt“, spune actrita.

Nu se poate dedica muzicii din lipsa de timp
„N-am luat niciodata lectii de muzica“, marturiseste Maria Buza, care insa uimeste prin vocea si talentul sau muzical. Actrita a inregistrat doua albume: unul in anul 1998, intitulat Fluturi galbeni, care contine muzica usoara - melodii compuse chiar de ea, pe versurile Liei Bugnar; cel de al doilea a aparut in anul 2001, fiind un album de muzica ­populara, Piatra, piatra, reunind melodii de top din muzica celor mai cunoscute voci ale folclorului romanesc, precum Maria Tanase sau Ioana Radu. In anul 1999, Adrian Fetecau (colegul ei de la Grupul Voua), ascultind piesa Tu ma stii, de pe albumul Fluturi galbeni, a sfatuit-o sa o trimita la concursul de selectie ­pentru Eurovision. „I-am urmat sfatul, mai mult din curiozitate. Ma tenta sa vad cum este primita. Am indeplinit toate formalitatile impuse de regulamentul concursului; am indraznit acest lucru pentru ca atunci chiar credeam in acest cintec al meu, pe care l-a orchestrat Adi Ordean. Acum stiu ca pot cinta frumos, dar sint mult mai constienta de imperfectiunile <artei mele muzicale> si, din lipsa de timp, nu ma pot dedica unei pregatiri speciale. Asa ca, o cariera muzicala in adevaratul inteles al cuvintului nu pot face, dar continui sa cint. Si oamenilor le place!“

„Si totusi, voi scoate un album cu repertoriu propriu“
Talentul muzical al actritei Maria Buza nu sufera de pe urma reticentelor critice si nici macar de pe urma criticilor profesioniste ale sotului sau, violonistul George Patrascu. Acesta ii cere sa nu se abata de la doua cerinte majore: sa nu falseze si sa respecte ritmul si masura. „Nu ma intereseaza interpretarea ta de actrita si particularitatile de stil, cu care pacalesti publicul. Si, daca tot cinti, fa-ti un repertoriu personal, nu mai cinta piesele altora“, i-a sugerat, cu exigenta, partenerul sau de viata. Urmindu-i sfatul, actrita a pregatit zece piese de muzica de pahar, compuse de ea, pe versurile unor profesionisti: Georgiana Ion, Sandu Pop si Mircea Mihu, cu acompaniamentul acordeonistului Constantin Lacatusu, zis „Fulgerica“. Maria Buza spera sa lanseze acest album cam intr-o luna.