Lucian Giurchescu: "Nu mai are niciun rost sa ma intorc in Romania"
    POZA:
 
 

Lucian Giurchescu: "Nu mai are niciun rost sa ma intorc in Romania"

Saptamina trecuta, regizorul Lucian Giurchescu a montat din nou o piesa la Teatrul de Comedie. Povestea lui Galy Gay este pusa iar in scena, dupa 38 de ani, cu George Ivascu in rolul principal. Lucian Giurchescu s-a stabilit in Danemarca de mai multi ani, unde continua sa activeze in teatru. Cum se vede teatrul romanesc din afara, cum se rateaza un actor bun si de ce isi schimba numele actorii romani ajunsi in strainatate, aflati din rindurile de mai jos.

Reveniti dupa o pauza foarte mare cu spectacolul Galy Gay (Mann ist Mann) de Bertolt Brecht. La ce reactii va asteptati de la publicul romanesc?

Eu nu sint vedeta de muzica usoara, ca sa vina lumea pentru mine la teatru. Ma astept sa vina public din toate categoriile de virsta. Nu am mai repetat niciodata o piesa la o distanta atit de mare. Piesa aceasta s-a jucat in 1968-1969 si o reluam acum. Am jucat-o foarte mult in tara si am fost si in turnee. In Germania occidentala a fost primul teatru socialist care a participat la Festivalul din Berlinul de Vest. Piesa este un amestec intre drama si comedie, cintec si vorba. E o piesa care spune lucruri interesante si grave, care, sper eu, nu plictiseste spectatorii din sala, ci, dimpotriva, ii face sa fie atenti si poate, dupa aceea, sa se gindeasca si la alte lucruri.

Credeti ca teatrul ajuta la asa-zisa "infrumusetare" a caracterului unui om?

Nu cred ca teatrul este o forma de invatamint, ca devenim mai buni dupa ce vedem o piesa. E foarte frumos sa ne inchipuim asta si ne imbatam cu apa rece. Este important sa mentii un anumit nivel in actul teatral. Adica, sa nu cobori din ce in ce mai jos si sa faci din el un divertisment de proasta calitate.

Cum vi se pare umorul romanesc de acum?

Nu pot sa spun ca e unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut pina acum. Atit timp cit pe oameni ii intereseaza si il gusta, inseamna ca exista un public al acestui tip de umor. Trebuie sa nu uitam ca, nu de putine ori, se pot face lucruri mult mai bune si la fel de atractive la un nivel mai ridicat. Nu ne impiedica nimeni. Tendinta aceasta, "teatrul se duce in jos", exista peste tot, nu numai la noi in tara. Noi am stat 50 de ani cu o cenzura infioratoare. Si atunci, cind s-a dat drumul sa spui ce-ti vine, fiecare chiar si-a dat drumul si a spus ce-i vine, dupa capul lui. Nu toate capetele erau la fel de inteligente. Asa se explica faptul ca umorul a ajuns pornografie, injuratura, ordinarie.

Cum a fost reintilnirea cu George Mihaita?

Eu si George Mihaita ne cunoastem de foarte multa vreme, pentru ca eu l-am angajat la teatru. Era unul dintre cei mai buni absolventi ai Institutului de Teatru de la acea vreme. El m-a invitat, si daca nu facea George acest gest, eu nu mai veneam niciodata aici, la Teatrul de Comedie, pentru ca ultima mea experienta la acest teatru, cu autoritatile si cu unii oameni de aici, nu a fost cea mai placuta din lume. Nu vreau sa mai vorbesc despre acest lucru.

Cit de mult conteaza talentul pentru un actor?

Uneori, un actor pare sa aiba un foarte mare talent, din momentul in care debuteaza pe scena, dupa care, pe parcursul carierei, sa asistam cum si-l pierde. Este marele risc al acestei meserii. Nu e 100% sigur faptul ca poti sa mergi pina la capat cu acelasi succes. Imi aduc aminte de ceea ce-mi spunea Mircea Septilici: "Nu-mi spune cum ai debutat. Mie imi spui cum ai terminat". Radu Beligan e un exemplu bun in acest sens si il apreciez pentru asta. Beligan e un fenomen de longevitate si un fenomen artistic. El joaca in continuare si ne place cum joaca.

Care sint lucrurile din domeniul teatrului romanesc ce va deranjeaza?

Faptul ca actorii sint foarte prost platiti. Sint de acord ca teatrul nu este o afacere. Dar, atit timp cit nu sintem inconstienti si cind stim ca ne trebuie scoala, biblioteci si arta, sint bani suficienti sa ajutam si asta. Se fac destule si sint destui care se imbogatesc de azi pe miine.

Ce parere aveti despre tinerii actori care ajung in strainatate si isi schimba numele? De exemplu Monica Dean, care, pentru noi, romanii, a fost Monica Birladeanu

Si asta este o poveste. Eu nu stiu de ce fac asta. Dar este foarte greu, pentru ca la un moment dat, ajuns intr-o alta tara, si cu un nume care este greu de pronuntat pentru cei de acolo, poate sa le incurce mult cariera. De exemplu, Alexandra Maria, o actrita excep- tionala in Germania, fata lui Valentin Platareanu. "Platareanu" nu poate sa pronunte niciun neamt, asa a ajuns sa o cheme "Lara". Eu nu ma pot supara ca o actrita romanca ajunge afara si isi "aranjeaza" numele. Eu nu am un nume bun. Dar am vrut sa ramin roman.

O intrebare pe care nu pot sa o ocolesc. Va mai intoarceti in Romania?

Nu cred ca o sa ma mai intorc vreodata definitiv in Romania. Sint la o virsta la care acest lucru chiar nu mai are rost.



Cine este Lucian Giurchescu

Lucian Giurchescu a fost director al Teatrului de Comedie intre anii 1969 si 1979 si 1990-1994, si este unul dintre cei mai importanti regizori care au marcat istoria acestei institutii. A mai montat, in afara de Brecht, opere importante ale lui Molire, Ionesco, Cehov, Caragiale, Schnitzler, Anouilh. Cea mai recenta montare pe scena Teatrului de Comedie a fost 3 Havel - un spectacol coup dupa Vaclav Havel - care a avut premiera in decembrie 1990. La data de 7 iunie 2006 a primit ordinul Meritul Cultural in grad de Mare Ofiter din partea Guvernului roman.
 
         
 
- voturi