Imi amintesc cu placere si un pic de nostalgie cum, in 2007, din dorinta de a demonstra lumii ca sotiile (partenerii) diplomatilor nu sunt nici pe departe doar exponentele celor trei C - coafor, cafea, cumparaturi - ba mai mult, ca au aport substantial in munca de reprezentare pe care diplomatii o indeplinesc ca datorie profesionala, am infiintat Asociatia Partenerilor Diplomatilor Romani (APDR).

Desi suna formal, pentru importanta imaginii asociatiei, trebuie sa mentionez afilierea acesteia la Ministerul Afacerilor Externe si faptul ca este membra a asociatiei europene centrale EUFASA. Scopul ei intern este sprijinirea informationala a familiilor diplomatilor in privinta nevoilor logistice, educationale, profesionale si medicale care se creeaza in urma sistemului nomad al vietii acestora.

APDR a devenit cunoscuta, ca organizatie neguvernamentala, dobandind o notorietate de nisa, prin seria de opt editii de evenimente cu caracter diplomatic de promovare externa a imaginii Romaniei, devenita ulterior un fel de semnatura proprie.

Ziua placut calduta a inceputului
Dand timpul inapoi, parca vad ziua placut calduta de inceput de mai, cand am fost invitata la o cafea de sotia fostului ambasador al statului Peru la Bucuresti. Stand pe teresa plina de flori a resedintei de pe Soseaua Kisseleff, cu cateva prajituri in fata si o cafea peruana, am pus la cale primul meu eveniment gandit si dedicat imaginii valorilor autohtone...

Toata ideea s-a nascut in urma unei aprinse discutii cu sotia ambasadorului peruan despre patriotism si nevoia de a demonstra public ca patriotismul, cel putin pentru diplomati, e un sentiment viu si nepatinat...

Cum trebuie bauta corect cafeaua
Dar, sa nu uit si foarte important ca sa se inteleaga de ce aveam astfel de discutii cu sotia ambasadorului peruan, trebuie sa spun ca doamna era romanca, Cristina Nicorici, fosta jurnalista la Radiodifuziunea Romana (intr-un adevarat cult al cafelei dobandit de la sotul ei, m-a invatat si pe mine, ca nicio cafea nu trebuie sa fie bauta mai tarziu de doua ore dupa ce a fost facuta pentru ca devine aproape otravitoare pentru organism).

Si ne tot gandeam cum sa facem noi sa aratam cat mai multe valori romanesti, cum sa le grupam, ce anume sa evidentiem mai mult si mai bine, unde sa-l facem, cui sa ne adresam...?

„Din Romania in lume”
Si am hotarat, dupa doua ore de discutii, sa promovam brandurile economice romanesti, sa aratam ambasadorilor straini acreditati in Romania ca economia noastra este suficient de puternica si de reprezentativa. Cel mai bun loc de expunere ar fi fost Palatul Parlamentului, iar cel mai bun moment de organizare, cu impact puternic diplomatic, ar fi fost reuniunea ambasadorilor... Asa s-a nascut prima categorie de promovare, cea a brandurilor economice „Din Romania in lume”, in august 2008.

Am promovat atunci companii romanesti de produse alimentare si vinificatie, textile, pielarie si incaltaminte, automobile, dar si produsele populare, venite de la Muzeul Satului, si multe alte produse cu care Romania trebuie sa se mandreasca.

A fost un real succes, destul de mediatizat, iar ambasadorii straini au fost incantati si au avut numai cuvinte de lauda, dar a fost si un impuls pentru contractarea unor astfel de produse de catre comerciantii tarilor lor. Acesta a fost primul meu eveniment s  i am vorbit pentru prima data in public, chiar de la tribuna Senatului Romaniei.

Al doilea an, doamna Nicorici a plecat in Peru pentru ca domnul ambasador isi terminase postul aici, dar “microbul” se sadise deja in mintea si in sufletul meu, asa ca am plecat pe acest drum al promovarii externe (in Romania insemna prezenta in numar mare a ambasadorilor straini, a CEO-urilor de multinationale sau reprezentanti ai comunitatilor straine in tara noastra) a valorilor autohtone.

Cum s-a ajuns la faimosul magiun
In 2009, am reorganizat singura, dar beneficiind de cunostintele facute in anul precedent si de mica experienta dobandita, si asa am ajuns sa promovez, de acum, faimosul magiun de Topoloveni, Taromul si Dacia si chiar Ministerul Turismului.

Imi amintesc ca, in timpul evenimentului, cineva a venit la mine si mi-a spus: „Foarte frumos si binevenit acest eveniment, dar ce pacat ca nu e nimeni care sa promoveze si cultura romaneasca la fel de bine...!?”.

Atunci am gandit ca poate as putea sa ma incumet tot eu, dar... Un an mai tarziu aveam sa deschid seria evenimentelor mele de suflet, cele de promovare a valorilor culturale romanesti.

Acest eveniment, organizat de fiecare data la Ateneul Roman, a purtat mai multe nume, in functie de subiectul promovat, dar de departe “Romania de Maine - Micii Ambasadori ai Culturii Romanesti” este cel mai important si drag mie. In cadrul lui promovez si premiez copiii care au performat pe scene internationale aducand Romaniei lauri de imagine, astfel incat sa-si merite diploma de “mici ambasadori” si premiul de 2.000 de euro pentru fiecare copil.

Numai daca va povestesc cum se strangeau banii pentru premii si va veti da seama cu usurinta de dificultatile cu care se organizeaza acest spectacol. Desi, termenul de “eveniment” cunoaste o tendinta de demonetizare si se poate crede ca e foarte usor de organizat, va pot asigura ca e o mare responsabilitate si sunt necesare incredere in ceea ce faci, rabdare si tenacitate.

Reteta organizarii unui eveniment de o asemenea anvergura
Mai intai, am gandit si m-am hotarat ce vreau sa fac si mai ales ce doresc sa transmit si sa obtin ca imagine a culturii nationale (in mod special in domeniul muzicii culte), apoi, am creionat, impreuna cu regizoarea Alice Barb, care s-a alaturat, pro bono, imediat proiectului, structura spectacolului in sine.

Alice este un prieten de mare nadejde pentru mine pentru ca de atatia ani pot dormi linistita cand e vorba de regie, scenariu si imaginea/atmosfera de ansamblu ale acestui spectacol, unde ii spun de fiecare data ca si cum ar fi prima data: “Alice, stii, fa ceva, te rog, sa fie… perfect”. Si ea face.

Dupa ce totul a fost scris si calculat pe hartie, am inceput in paralel sa “alerg” dupa sponsorizari, dar si sa aduc/conving marii artisti sa participe pro bono, la acest spectacol, devenind purtatori de stafeta artistica pentru copiii care erau premiati.

Numai daca va voi numi artistii care au innobilat conceptul si concertul de la Ateneu si va veti imagina cat de delicat a fost pentru mine sa “ridic” ochii la ei si mai ales sa ii pot convinge sa mi se alature, de asemenea, pro bono: doamna Felicia Filip, maestrul Nicolae Licaret, maestrul Marin Cazacu si, pe rand, in mai multe editii la care a participat, impreuna cu Trio-ul ProArte sau cu Ansamblul Violoncellissimo, domnul Berti Barbera, tenorul Vlad Mirita, prezentatori alaturi de care am sustinut spectacolul, George Ivascu, Dan Bittman, Aurelian Temisan, Niels Schnecker.

Pentru totdeauna inclinata in fata lui Tudor Gheorghe
Am pastrat, separat, cuvantul de speciala multumire fata de gestul cultural-patriotic si uman, manifestat pro bono timp de sase ani/editii, fara clipire, nu numai fata de copiii care au fost promovati si premiati si care duc astazi mai departe “drapelul” culturii romanesti pe meleaguri straine, dar si fata de mine, umil truditor in folosul imaginii valorilor romanesti, maestrului Tudor Gheorghe, in fata caruia ma voi inclina totdeauna.

Marturisesc, astfel, maestrului si cititorilor, ca ii datorez parte din onesta si modesta mea “semnatura” de promotor extern al imaginii culturii romanesti si ca ii voi fi permanent recunoscatoare pentru aceasta.

Despre cum am alergat, convins, plans, rugat pentru a obtine bugetul spectacolului si mai ales pentru premierea copiilor, nu mai vorbesc pentru ca binele facut si “plans” ulterior, nu mai e bine.

Interesant de vorbit ar fi si despre copiii premiati in decursul acestor editii.

O mica pictorita și doi balerini
Cum ma aflam pe scena Ateneului Roman, nu puteam sa ma departez prea mult de muzica clasica si muzica, in general, totusi, la prima editie, am premiat si o mica pictorita si doi balerini.
Insa am ramas fidela, pana la urma, micilor vilonisti, pianisti, violoncelisti, chitaristi, dar si catorva voci tinere de muzica populara si, o singura data, muzica usoara (Alina Eremia, astazi, foarte cunoscuta membra a trupei Lala band). Ma mandresc si cu un pianist, care la momentul premierii avea numai 15 ani, Matei Bucur Mihaescu, dar care este compozitor si pianist si dupa care se studiaza la Conservator, deja.

Sunt insa sigura ca nu tresalta nimeni la auzul acestui nume, pentru ca, din pacate, in Romania, e foarte greu ca o valoare cu faima de nisa (dupa ce o obtine, fireste) sa poata sparge si bariera notorietatii generale. Asta ar presupune ca el sa fie promovat continuu si bine de companii mari, specializate, care sa-i asigure ascensiune de imagine. De asemenea, ar trebui sa se implice si mass-media, iar oamenii, consumatorii de arta si cultura sa aiba mai multa apetenta si aplecare catre un astfel de gen.

Cu drag o amintesc si pe Titiana Mihali, cantareata de muzica populara maramureseana, care, la vremea “acreditarii” ei ca ambasador al culturii romanesti, avea doar 13 ani. Titiana provine dintr-o familie de impatimiti ai muzicii populare si, mai ales, poarta numele, talentul si faima matusii sale, privighetoarea Maramuresului (Titiana Mihali), prea devreme chemata de Dumnezeu.

Nu pot incheia scurta prezentare a tanarului “corp diplomatic” al acestui eveniment de promovare cultural, fara sa amintesc si de violonista Valentina Cotofana si de pianistul Ionut Cibotariu, dar mai ales de tanarul si promitatorul violoncelist Stefan Cazacu. Pentru Stefan este si va fi mai dificil pentru ca are de atins, si mai ales de depasit, notorietatea artistica a tatalui sau, maestrul violoncelului, domnul Marin Cazacu.

In decursul anilor, evenimentul a cunoscut o ascensiune artistica, de concept, dar si de reprezentare oficiala, constanta, ramanand consistenta importantei invitatilor: in primul rand, ambasadorii straini acreditati in Romania, reprezentanti de multinationale sau ai comunitatilor straine din tara noastra.

Nu uitati data de 27 noiembrie!
Anul, acesta pe 27 noiembrie, organizez a sasea editie a “Micilor Ambasadori ai Culturii Romanesti”, cu ocazia Zilei Nationale, dar si pe sustinerea “Craiovei capitala culturala europeana 2021”. Astfel, voi avea privilegiul ca in evenimentul meu sa am o orchestra filarmonica, “Oltenia” din Craiova si, evident, pe maestrul Tudor Gheorghe, care va face un gest fara precedent: va fi gazda spectacolului, iar eu voi incerca sa il acompaniez.

Tot atunci vor fi premiati sase copii - vioara, pian, violoncel si chitara clasica. Ca element special, unul dintre copii - o domnisoara de liceu din Muntenegru, va primi un premiu ca gest de multumire umana, dar si de curtoazie diplomatica fata de atitudinea devotat umana a compatriotilor ei in momentul tragicului accident in care a fost implicat un autocar plin cu romani.

Sunt multe de povestit despre cum s-au realizat si inca se creeaza aceste evenimente. Din tot ceea ce fac eu de cinci ani, vreau sa transmit cat de solida este imaginea unei tari cand natiunea ei intelege ca patriotismul trebuie sa fie un sentiment viu. Asadar, dupa preocuparea fireasca si necesara pentru economie si nivel de trai, cultura si promovarea ei trebuie sa fie cheie de bolta in manifestarea acestuia. Numai asa ne respectam pe noi insine.