Cind a reaparut, intr-un fel de clandestinitate, in 1987, PNT-ul s-a afiliat crestin-democratiei europene. Corneliu Coposu a reusit aceasta lovitura de maestru in pofida supravegherii securiste la care era supus sau tocmai pentru ca Securitatea i-a permis aceasta miscare? Sint tot mai numeroase dovezile ca, dupa revolta muncito­reasca de la Brasov, seful Securi­tatii, generalul Iulian Vlad, a jucat un joc personal, de care Ceausescu nu stia nimic.

Dupa 1990, PNTCD a reintrat in legalitate deplina. Ion Iliescu s-a temut de acest partid mult mai mult decit de PNL, stiindu-i pe taranisti drept anticomunisti intratabili. Au fost „tratati“ cu infiltratii neosecuriste si anticomunismul lor era raportat ca fiind 100% sincer si fara menajamente. Dar pe cine isi propuneau ei sa reprezinte in noul lor joc politic legal? Pe tarani? Pe viitorii fermieri ai Romaniei in curs de reconstructie? Nu. Linia taraneasca era uitata in acest partid. Corneliu Coposu a imprimat partidului o linie monarhista, fara viziune despre viitorul Romaniei economice.
Cind au ajuns la guvernare, in 1996, n-au avut niciun plan constructiv. Au fost de folos tarii numai in sens distructiv: era necesar sa dispara din gaura neagra a bugetului de stat niste cheltuieli (in minerit si in alte ramuri falimentare ale economiei de stat), si Guvernul Ciorbea le-a facut sa dispara. Stinga nu a vrut sa ramina in istorie cu acest sacrificiu, asa ca s-a bucurat ca l-a facut dreapta. Niciun alt guvern ulterior n-a mai stiut sa faca rost de banii necesari retehnologizarii si modernizarii mineritului romanesc, spre a-l face rentabil.
Dar raul cel mai mare era altul: niciun guvern ulterior n-a stiut ce sa faca pentru ca patru milioane de hectare de pamint arabil, ramas in paragina, sa redevina productiv. Pe aceste patru milioane de hectare avem, pina in clipa de fata, cea mai mare gaura neagra a economiei romanesti: ceva ce, in loc sa aduca 10% la PIB, aduce numai vorbe goale in campaniile electorale.
Intre timp, PNTCD a ajuns la o recolta de 1% in alegeri, dar niciun lider post-Coposu, nici Diaconescu, nici Ciorbea, nici Pavelescu, nici, mai nou, Vasile Lupu nu a reconstientizat linia taraneasca a partidului. Asa ca, atunci cind au fost rechemati in jocul politic de la virful societatii, adica acum citeva zile, au fost rechemati tot pentru ca ei, taranistii, ar putea stringe niste voturi de la monarhisti, voturi pe care le-ar „fura“ de la actualul PNL, asadar de la USL.
Curentul promonarhic era stins si abia daca mai simteai un pic de caldura in cenusa lui. Traian Basescu a stiut sa-l reaprinda, iar laboratoarele de manipulare a sentimentelor populare au produs un produs de mare lux: Charles al Marii Britanii, viitorul monarh al Romaniei. Daca vor candida in alegerile din 2012, taranistii vor fi surprinsi sa se vada cu un scor de peste 5%, ceea ce i-ar putea readuce in parlament.
Nu stiu daca ii vor multumi presedintelui Basescu pentru aceasta reanimare, dar stiu ce se stie: ca in 2000 au fost dusi la sala de reanimare ca urmare a unor lucraturi marca Traian Basescu, cu marea contributie finala a lui Emil Constantinescu, presedintele care s-a retras din viata politica uitind ca va trage dupa el in dizgratie un intreg partid.
Acum il auzi vorbind prin dezbaterile televizate pe Victor Ciorbea si nu intelegi pe cine mai reprezinta. De tarani, de fermieri, de agricultura nu vorbeste. De noul curent monarhic nu vorbeste. De solutii de iesire din criza nu vorbeste. Poate ca, finalmente, va vorbi de Miron Cozma, ca nu cumva partidul acestuia sa culeaga mai multe voturi decit PNTCD.