In ianuarie 2014, in cadrul Galei Superlativelor VIP, Ionut Budișteanu a primit premiul de excelenta pentru Educatie.

Ionut Budișteanu (nascut la 1 decembrie 1993, la Ramnicu Valcea) a caștigat in 2013 Marele Premiu Gordon E. Moore, la cea mai mare competitie internationala pentru liceeni din lume: Intel ISEF (International Science and Engineering Fair), desfașurata in Phoenix, Arizona, Statele Unite ale Americii, cu proiectul unei mașini care sa mearga fara șofer și sa fie ieftina. A fost inclus anul trecut de revista TIME in topul celor mai influenti 16 tineri din lume. Deși avea o bursa de 40.000 de dolari in Statele Unite ale Americii, a ramas sa invete informatica in Romania, la Universitatea din București. N-a pierdut bursa, o poate folosi la master sau la doctorat. Dar, mai degraba, nu va pleca din tara. Aici ii place lui.

Ce meserie au parintii tai?
Niciunul nu mai lucreaza de douazeci de ani in domenii conexe cu ce au invatat. Mama e inginer in chimie, a invatat pe-aici, la Universitatea din București, tata a facut ceva la Politehnica, tot inginer.

Deci, amandoi ingineri la baza. Dar s-au rupt.
Absolut.

Locurile lor de munca depindeau și de combinatul Oltchim sau cum?
Nu. Au muncit la inceput in București. Mama lucra in domeniul farmaceutic. Era chimist in domeniul farmaciei, cam așa ceva.

Ei sunt din Valcea.
Da, dar s-au cunoscut in București. Și au lucrat patru-cinci ani aici, apoi s-au intors, pentru ca era tot mai dificil traiul in Capitala, la inceputul anilor a90. Prin a92, fiecare factura, la apa, la gaze, la curent trebuia platita prin alt sector. Stateau prin Dristor, parca. Era haos, mama n-a mai rezistat, a zis: „Hai sa plecam in Valcea!“. Și dupa ce au stat șapte ani in Valcea, n-au mai vrut sa se intoarca in București și au renuntat la apartament.

Acum regreti, stateai tu in el.
Nu. Nu doar asta, dar in Ramnicu Valcea, criza se resimte mult mai puternic. Ai mei au o firma, mai au niște spatii comerciale, dar nu mai merge nimic. Nici nu le mai pot inchiria, le tin goale. Nu mai sunt chiriași, nu mai functioneaza, aici, in București, mai merge.

Ce lucreaza ei?
Ultimul lucru pe care il facea tata: garduri forjate.

Au mers o vreme, prin 2007-2009.
Pai atunci au inceput și ei. Dar de prin 2011 n-a mai mers nimic. Au inchis, ca facea un gard la cateva luni. Au incercat mai multe chestii. Ai mei au inceput comertul prin a91. Mergeau la sarbi și le vindeau sarbilor nu știu ce prostii cumparau ei de prin Turcia – șireturi, nu știu ce.

NOROCUL DE A INVATA CE INSEAMNA BANUL

Dar n-ai fost un copil de bani-gata?
Niciodata! Suntem o familie destul de modesta. Eu am avut norocul sa invat la timp ce inseamna banul.

La Ramnicu Valcea locuiati la bloc?
Nu. Stateam la casa.

Ai copilarit la bloc?
Nu. Am stat dintotdeauna la casa. Doar putina vreme am locuit la bloc, la bunica-mea.

Și cum erau vecinii de palier?
Oh! Am avut numai probleme, ei aveau o alta etnie, alte obiceiuri. Numai probleme. Pana la urma a trebuit sa ne mutam de acolo la casa, ca nu se mai putea.

Cum te-ai orientat tu spre știinta? De mic te simteai atras sau cum?
Fata de calculator, da, fiindca am avut calculator de la o varsta foarte mica.

De la ce varsta?
De la trei ani. Dar nu parintii mi-au cumparat calculatorul!

CALCULATORUL PRIMIT DIN INTAMPLARE

Dar cine?!
A fost o intamplare haioasa. Dadusera bani cu imprumut unei cunoștinte. Și dupa doi-trei ani, omul acela n-a mai avut bani și a trebuit sa le dea calculatorul asta.

Ce era? Un HC 91?
Nu. Era un Pentium 386.

Era bun!
Da, prin a95-a96. Ai mei n-au vrut sa il vanda mai departe, ca au zis ca e de viitor și mi-ar fi bun.

Și tu ce ai facut?
Eram numai pe el toata ziua, iti dai seama. Ma jucam in continuu, ce altceva sa fac?

Ai fost gamer?
Pai nu știti cate CD-uri cu jocuri am acasa! Am peste o mie de CD-uri cu jocuri!

Nu-ti mancau tot timpul?
Eram la gradinita, nu ma interesa timpul. Nu ma interesa sa particip la concursuri pe la gradinita. Stateam numai in casa. Nu ma mai duceam pe afara. Prin 2002, eram in clasa a III-a, a aparut moda cu Stapanul Inelelor. Eram și colectionar de reviste cu jocuri. Și am luat un CD prin care eram informat ca am toata tehnologia sa-mi construiesc propriu Stapan al Inelelor. Era o aplicatie, ma rog. Fascinat de ideea ca pot sa fac și eu așa ceva, am inceput sa invat singur. Dupa un an m-am prins ca am tot ce imi trebuie mai putin talentul sa creez „oameni“. Nu am simtit stilul artistic de a-mi imagina cum sa-i fac. Mi-am cumparat o carte și am facut, pana la urma, niște omuleti. Cea mai dificila problema era sa-i atașez unui biped pielea și pe urma sa-l animez. Asta, la varsta aia, era o chestie foarte complexa. Trebuia sa ii pun fiecare articulatie, sa ii arat cum se indoaie bratul, e dificil, toata problematica asta se trata intr-o carte intreaga. Eram foarte suparat ca tot citisem cartea aia de trei ori - cartea avea și poze! - și tot nu reușeam. Am fost dezamagit și am zis ca nu e pentru mine! In clasa a patra, urmarind tot in revista mea de jocuri, mi-am dat seama ca nu e partea mea asta – sa creez grafic oamenii aia -, dar ca pot sa fac programarea, sa scriu codurile, cum sa se bata. Instalasem un limbaj de programare, era QBasic.

Te mai joci?
Nu. Nu m-am mai jucat din clasa a V-a.

Cum ai renuntat?
Profesoara de la școala mi-a spus ca daca eu particip la concursuri știu sa imi fac jocul. Ea mi-a zis ca daca invat și particip la concursuri sigur o sa am cunostintele sa-mi fac jocul. Ea nu le știa, nu conteaza. Dar dupa aceea, dintr-a V-a, a VI-a, nu mai eram interesat de jocuri. Eram cu concursurile mele, sa particip, sa fac softuri. Am fost și in lotul national de informatica, numai ca informatica e un pic denaturata la noi, pentru ca asociaza prea mult informatica și matematica.

IN CAUTAREA INFORMATICII PURE

Asta e o caracteristica a școlii romanești?
Nu. E și in strainatate. Au și ei acest computer sciences, dar acolo se știe ca e o diferenta foarte mare intre informatica fundamentala și programare, informatica obișnuita. In Romania, delimitarea e mai fragila, se asociaza mult informatica cu partea de matematica pe calculator.

Asta nu e și la tine, la facultate?
Unii voiau asta, eu voiam altceva, dar ce voiam eu știam ca nu pot gasi. E foarte interesant – majoritatea facultatilor din Romania sunt axate pe mate-info. Una singura e axata pe informatica pura, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. E foarte interesant ca multe companii din domeniul IT nu și-au mai facut sedii in București, Timișoara, Cluj, ci direct in Iași. Avem Amazon, Oracle, multe companii. Au facut acolo, pentru ca acei studenti sunt foarte buni in domeniul tehnologiilor web. Invata numai informatica.

De ce nu te-ai dus acolo?
Era departe, faceam cinci-șase ore pe drum de la Valcea pana la Iași. Era prea mult.

Acasa te duci cu trenul?
Nu, pai cu trenul fac patru ore! Ma duc cu un microbuz. Am și mașina.

Conduci?
Da, dar mi s-a parut destul de dificil fiindca ma așteptam sa fie zapada. Prin noiembrie am tot așteptat zapada aia mare, am zis ca mai bine o las la Valcea, decat sa ma prinda cu ea prin București. Ce fac? Dupa aia o imping cu mana.

Ce mașina ai?
Un Mercedes, dar nu e nou, e la mana a doua, ca la cat o sa o zgarii eu pe aici, prin București...

Dar tu vrei sa faci o mașina care sa nu mai aiba șofer!
Da, exista cel putin zece mașini fara șofer in lume. Cea mai cunoscuta e cea facuta de Universitatea Stanford.

Dar de ce vrei tu sa faci treaba asta?
Am facut niște cursuri universitare acum doi ani, la Stanford, cu un profesor german, Sebastian Thrun.

L-ai facut on-line?
Era pe net, erau 20.000 de studenti on-line și ne uitam ce predau profesorii respectivi, ne faceau și video.

MAȘINA CARE A MERS FARA ȘOFER 700.000 DE KILOMETRI

Totul in timp real?
Nu, inregistrat. Dar am dat și examene, am intrat in primii 4% dintre absolventii aceia, dintre cei 20.000.

Ti-au dat o diploma acasa, ai ceva la mana?
Da, dar nu e recunoscuta, nu m-a interesat asta. E doar un curs pe care el il preda la Stanford. E vorba de ce ma preocupa și pe mine: inteligenta artificiala. La sfarșit ne-a spus ca acest concept, de inteligenta artificiala, pe care ni l-a predat, e folosit in cazul mașinii fara șofer, pe care o realizase el, alaturi de alti patruzeci de colegi de acolo. Am fost uimit, fiindca a mers 700.000 de kilometri prin California și Nevada, fara sa aiba niciun accident. 700.000 de kilometri fara șofer, e ceva nu?!
700.000 de kilometri?!
Da, așa am zis și eu! M-am gandit sa fac și eu propria mașina fara șofer.

Și cum functioneaza?
Este un radar, de fapt ii spune lidar, dar romanii nu prea au auzit de termenul asta, deci hai sa ii spunem radar. Noi spunem ca ne-a prins radarul, dar ala e, de fapt, lidar. In fine. E un radar pe mașina, se invarte 360 de grade, creeaza o harta despre mediul inconjurator și sunt mai multe calculatoare inauntrul mașinii, camere de filmat, ei au folosit și un GPS și creeaza datele pentru unde sunt liniile de marcat, obstacolele, lucrurile astea. Ei au cumparat o mașina mai scumpa, o Toyota Prius, care poate fi controlata, ambreiajul, acceleratia, din calculatorul de bord. Sunt doar doua-trei mașini care permit așa ceva. Mai poate un Ford Explorer și inca una, nu o mai știu, care permit controlul mașinii din computerul de bord. Eu vreau sa arat ca orice mașina obișnuita se poate converti intr-o mașina fara șofer cu doar 4-5.000 de dolari in plus fata de costul mașinii. Propunerea mea care este? Cinci laptopuri. Ei aveau patru calculatoare, dar fiecare cu cinci procesoare, deci douazeci de procesoare. La mine vor fi cinci laptopuri, trei camere de filmat, una care vede din pozitia șoferului, inca doua care vad stanga-dreapta, dar care vad și in jos și sunt atașate de ușile mașinii, și un GPS, radarul pus pe mașina. Softurile cu inteligenta artificiala sunt facute pentru a recunoaște unde sunt liniile de marcaj, unde sunt bordurile, pentru a lua decizii pe unde sa mearga.

Cand crezi ca vei termina toata povestea?
Eu cred ca in mai-iunie o sa vedem mașina fara șofer pe strazile din Romania.

Și cine o va produce?
Eu o sa fac un prototip doar. Am facut deja teste prin Ramnicu Valcea, am facut un radar 3D, dar care nu e așa de performant, daca termin cu bine radarul asta, in curand vedem mașina fara șofer pe strazi. Am pus lidarul meu și...

Auxiliarele acestea se preteaza la orice mașina? Poti sa le pui și pe o Dacie veche?
La absolut orice mașina și fara a mai controla de la calculatorul de bord.

Ar fi scump?
Mai exista zece mașini fara șofer, produse de Toyota, Ford, General Motors, dar toate costa peste 150.000 de dolari.

MONOPOLUL

De ce costa așa de mult?
Acel lidar 3D e produs de o singura companie din lume.

Au monopol.
Exact. Știti cat costa acel dispozitiv?

Nu.
75.000 de dolari!

Și nu se poate liberaliza piata?
Eu m-am prins cum s-ar putea intampla. Am construit softurile de inteligenta artificiala, recunoștea bordurile, liniile de marcaj, tot, și m-am blocat. Mi-au spus: cumperi radarul acela, il pui pe mașina și ai mașina fara șofer! Eh, am ajuns la acest pas. L-am cautat pe ebay, nu l-am gasit, l-am cautat pe Google, am vazut cat costa, 75.000 de dolari!, am inchis browserul, l-am mai cautat o data. Tot atat costa. Exista monopol și cei care l-au cumparat nu și-au dat seama ca se poate produce și mult mai ieftin. Am fost contactat de profesorul Sebastian Thurn, care m-a felicitat, fiindca a vazut și el ca, in sfarșit, unul dintre cei 20.000 de studenti a incercat sa faca o mașina fara șofer, ca, mi-a spus el, acela e și scopul cursului – sa mai vina cineva sa implementeze mici bucati din aceasta constructie.

El te-a cautat?
Da. A spus și el ca, intr-adevar, marea problema e cu pretul acela. S-a uitat peste cercetarea mea și mi-a spus ca, daca e adevarat ca firma aceia are monopol, ca ei nu știau, il primisera ca donatie!, doar l-au folosit, nu au desfacut radarul sa vada ce tehnologie e in el și cat ar costa producerea sa, atunci am reușit! Eu i-am explicat ca un cost de productie rezonabil ar fi de 2.000-3.000 de dolari.

Ii nenorocești pe oamenii aștia daca il faci așa ieftin.
Ideea e ca ei l-au vandut in maximum 100 de unitati. Il mai comercializeaza pentru avioane.

Ionut, faci lidarul asta la un pret bun, faci și revolutie tehnologica și devii și foarte bogat.
Lidarul de la compania care are monopolul are o rezolutie de un milion de pixeli pe secunda. Eu am facut unul cu o rezolutie de 18.000 de pixeli pe secunda. Și acum incerc sa fac un lidar cu un milion și cinci sute de mii de pixeli pe secunda la un pret de 2.200-2.300 de dolari. Numai ca e foarte dificil.

Dar compania aceasta nu-l mai dezvolta?
Nu, l-au lasat așa din 2005. Doar il comercializeaza. In principiu, ei caștiga din monopolul respectiv. M-am uitat pe patentul lor și pe schema lor electronica...

Cum ai ajuns la patent?
Patentele sunt publice in America. Atunci cand se patenteaza ceva, fișa respectiva e publica. Am vazut ca tehnologia pe care o folosesc ei e un pic mai veche. Am vazut ca folosesc 64 de fotodetectoare la 200 de dolari bucata, eu folosesc un singur fotodetector cat cele 64. Estimez ca pretul lor de productie e de 7.000-8.000 de dolari. Dupa aceea, doar il umfla. Eu am reușit sa tot reduc pretul. Am facut douazeci de ore de simulari prin Ramnicu Valcea.

PROBE PE MAȘINA TATALUI, IN VALCEA

Pe mașina ta?
Pe mașina lui tata, ca eu nu aveam mașina atunci. Tata a fost șofer, conducea. Eu inregistram datele și apoi vedeam cum gandește mașina, fiindca nu puteam sa scriu softurile impecabil de la inceput. Ma uitam de fiecare data ce imbunatatiri au mai avut loc.

Faceai, practic, experimente.
In plus, imi era foarte greu sa programez de fiecare data in mașina. Aveam nevoie de niște date salvate și sa vad cum gandește mașina, cum ia deciziile. Lidarul pe care l-am produs eu e capabil sa recunoasca 100% mașinile pana in 30-40 de metri. Iar pietonii mi-i recunoaște pana in 20 de metri. E același principiu ca la camera de filmat. Daca aveti o camera cu rezolutie mica, obiectele se vad, dar pana la o anumita distanta, dup aceea se vad doar niște puncte negre, mici, sau nu se mai vede nimic. Cladirile mi le vede și de la 70 de metri, ca sunt mari.

Despre ce viteza de rulare a masinii vorbim?
La șaizeci de kilometri de ora vede la distantele astea. Cu cat sunt mai mici obiectele, nu mi le mai vede.

Ce vei face dupa ce o sa termini acest proiect, ca e munca ta de ani buni?
Eu vreau doar sa o vad pe strazile din Romania.

Nu iti va fi greu dupa ce o vei termina, a fost principalul tau proiect, nu?
Eu am facut și multe alte proiecte, de exemplu am peste cincizeci de proiecte in lucru. Eu vreau sa arat ca se poate face mașina fara șofer, ca este realizabila și ca va fi realizata, ca nu am vorbit numai prostii. Asta imi doresc, acum, cel mai mult.

Tu ce o sa caștigi, dincolo de bucuria ta de a-ti implini acest vis?
Pai, e bucuria mea, niciodata nu m-a interesat altceva.