Fara indoiala, instinctul de invingator l-a facut pe Ioan Andone sa se autodepaseasca, sa nu se supuna imprejurarilor si sa realizeze lucruri mari. Si-a dorit sa practice un sport, sa traiasca in mijlocul echipei lui, sa rida si sa plinga intre esecuri si reusite, sa simta ca moare si ca renaste. A fost o mare oportunitate oferita de viata, antrenorul stiind sa o foloseasca. Iubeste fotbalul, in mod special Dinamo, echipa care l-a consacrat atit ca jucator, cit si ca antrenor.

In prezent, petrece ore in sir vizionind DVD-uri cu meciuri si considera ca inca mai are de invatat. „Fotbalul este pasiunea vietii mele. Pe linga faptul ca am si cite doua antrenamente pe zi, stau ore bune si privesc diverse meciuri. Mi-am cumparat si un DVD portabil, ca sa-l iau cu mine in deplasari, pentru ca sint curios cum face antrenorul asezarea jucatorilor in teren. Oamenii trebuie sa invete mereu si sa aiba dorinta de a se perfectiona pentru a avea succes“, marturiseste tehnicianul dinamovist.

Boala lui Teo ii aminteste de mama sa
De fiecare data cind aude vesti despre Teo Trandafir, Ioan Andone isi aminteste de mama lui, Maria, care a murit in 1984, la un an dupa ce s-a casatorit. Maria Andone suferea de aceeasi boala ca si celebra fosta realizatoare de televiziune: pancreatita severa. „Of! Cind vad la stiri prin ce trece Teo, ma infior. Este un miracol ca inca traieste, caci boala asta este mortala. Foarte putini au ramas cu zile dupa ce au fost diagnosticati cu pancreatita severa“, spune tehnicianul dinamovist, care stie ce suferinte a indurat propria lui mama.

Tatal nu-l lasa la antrenament din cauza notelor proaste
Originar din comuna Spalnaca, judetul Alba, Andone a fost un copil normal, preocupat mai mult de scoala decit de alte activitati. In anul 1975, facea parte din echipa de baschet a Scolii Sportive din Hunedoara, dar si din echipa de fotbal a Liceului Teoretic nr. 2, cind a fost contactat de doi antrenori de fotbal, Purdea si Ioan Gala. Acestia umblau din liceu in liceu, pentru gasirea unor noi talente. Echipa pe care o conduceau juca pentru Institutul de Subingineri din Hunedoara. Asa a ajuns „Falcosul“, cum a fost poreclit ulterior, sa se inscrie la fotbal. Prima data, fiind mai inalt, l-au pus pe post de atacant. „La acea vreme, nu eram topit dupa acest sport. Mai degraba ma incinta faptul ca, avind meci in fiecare duminica, puteam vedea tot judetul. Eram axat mai mult pe scoala, caci tata a fost foarte exigent cu mine. Imi amintesc ca, uneori, profesorul de matematica ma mai altoia cu cite un 3, spunindu-mi ca am prea multi de 9 si 10. De fapt, lui nu-i placea ca joc fotbal. Apoi, tata ma sanctiona si nu ma mai lasa la antrenamente, cedind abia cind venea antrenorul dupa mine“, ne povesteste, cu nostalgie, Ioan Andone.
La nici doi ani de la legitimarea lui la Scoala Sportiva, „Ando“ a fost transferat la juniorii lui Corvinul Hunedoara si se simtea mindru ca joaca in deschiderea meciurilor oficiale ale seniorilor. „Atunci, il aveam ca antrenor pe profesorul Carol Gall, care, usor-usor, m-a facut sa iubesc fotbalul, sa fiu mindru ca port tricoul lui Corvinul. Avea dumnealui un stil aparte de a vorbi cu noi si multa rabdare, bineinteles“, isi aminteste fostul fundas.
De atunci, n-a mai fost decit un pas pina la debutul lui in prima liga. Maestrul Mircea Lucescu este antrenorul care l-a propulsat pe Ando la seniori, dar si omul-cheie al carierei lui de jucator. Dupa doar un sezon petrecut la cirma hunedorenilor, „Il Luce“ devine se­lec­tio­nerul echipei noastre nationale, iar Ando debuteaza in partida disputata de Romania contra Elvetiei (0-0), din 11 noiembrie 1981.
Desi multi fotbalisti sustin ca cea mai frumoasa perioada o reprezinta anii petrecuti la echipa la care se lanseaza in fotbal, „Falcosul“ spune ca anii lui de glorie sint cei petrecuti la clubul din Stefan cel Mare. In 1983, acesta se transfera la Dinamo, echipa la care a activat pina spre sfirsitul carierei de jucator. Aici cunoaste succesul si faima, cistigind Cupa Romaniei si titlul de campion.

Rasfat cu... slanina afumata
„Falcosul“ spune ca-i plac mincarurile italienesti, thailandeze sau chinezesti. Desi are o dieta bazata pe multa carne, salata si peste, acesta se mai rasfata, macar o data pe luna, si cu traditionala slanina afumata. „In fiecare an, tata taie un porc de Craciun si il pregateste conform traditiei. Imi place sa fac gratar de carne proaspata; pastrez slanina afumata la congelator. O data pe luna, mai gust si eu putin din ea…“, povesteste Andone.
Daca tot recunoaste ca este gurmand, Ando spune ca a si invatat sa pregateasca citeva feluri de mincare. In timp, a devenit expert in prepararea salatelor, a omletelor, dar si a gratarelor, fiind laudat de apropiatii sai.

Ando spala vase de dragul sotiei
In adolescenta, Ioan Andone nu a fost un cuceritor, ci dimpotriva, un baiat timid. Prima data s-a indragostit de o colega de liceu, pe care o mai invita la o cofetarie sau la o plimbare. Din cauza plecarilor dese in cantonamente, relatia nu a trecut de pragul unei iubiri platonice, cei doi indepartindu-se treptat. Au urmat si alte iubiri adolescentine, dar niciuna nu se compara cu dragostea pe care inca i-o poarta Simonei, cea care i-a devenit sotie. Antrenorul a cunoscut-o in anul 1983, la Deva, orasul natal al acesteia. Doi ani mai tirziu, pe 6 iulie 1985, cei doi s-au casatorit, in aceeasi zi cu Rodion Camataru. Nu au avut parte de o luna de miere, pentru ca Ando a plecat in cantonament chiar a doua zi dupa nunta, dar au avut o viata de familie frumoasa. Au impreuna un baiat, Mihnea, in virsta de 27 de ani, care urmeaza cursurile de master in management, la o facultate din Bucuresti. „Lui Mihnea nu i-a placut fotbalul prea mult, dar ii place cartea. Acum, face un master aici, dar vrea sa plece la Lyon, unde este Facultatea de Management Sportiv“, a declarat Ioan Andone. 
Sotii Andone implinesc, anul acesta, 26 de ani de casnicie, continuind sa se iubeasca. Desi nu se prea pricepe la treburile gospodaresti, Ando isi ajuta uneori sotia, spalind vasele. O singura data in viata a spalat si rufe, insa… de nevoie, pentru ca era singur in Arabia Saudita si niste haine curate ii erau absolut necesare. Antrenorul stie sa se revanseze. Luna trecuta, de Ziua Mamei, nea Ando a invitat-o pe Simona la un restaurant italienesc din Capitala, facindu-i cadou o bijuterie din aur. Este un barbat atent si nu scapa nicio ocazie de a-i arata Simonei respectul si iubirea pe care i le poarta. „Nu-i usor sa fii sotie de fotbalist, dar nu stiti cit de greu este sa fii sotie de antrenor. Este o meserie solicitanta si, de multe ori, plec nervos acasa. Simona ma cunoaste si stie cum sa ma calmeze. Este o femeie care merita toata admiratia; tot timpul m-a sustinut moral. Poate ca ­de-asta am si reusit sa fac atitea lucruri: am avut linga mine persoana potrivita“, a precizat antrenorul.