Produsele unicat si 100% romanesti au inceput sa fie tot mai apreciate si mai cautate la noi.
In acest numar va prezentam o poveste frumoasa, care are la baza o poveste de dragoste, la fel de frumoasa, a doi tineri, Aida si Alex Stanciu, de la care generatia lor ar avea foarte multe de invatat. Ei si-au folosit creativitatea si ideile spontane intr-un mod constructiv. Fara prea multi bani si fara prea multe batai de cap, au reusit sa-si exploateze la maximum resursele si au creat o afacerea, atelierul de creatie Feathers (www.feathers.ro), care, in prezent, ii reuneste pe cei mai cautati creatori handmade din tara.

Aida si Alex s-au cunoscut acum sapte ani, intr-un club bucurestean. Au vorbit pe Internet, pentru ca ambii erau implicati intr-o alta relatie. De fiecare data cand comunicau aveau o vorba la final, in loc de „La revedere!”. Aceasta era: „ne intalnim cand o sa ploua”. In timp, relatiile devenisera tot mai subrede si, intr-o zi, cand ploua afara, Aida si Alex au decis sa se vada, dupa cei doi ani in care si-au vorbit… de la distanta. Si-au dat intalnire la Caminul Leu, unde statea Alex. „Cand l-am vazut, era asa de frumos!”, povesteste Aida incantata. Din acea clipa a stiut ca nu se vor mai desparti niciodata. S-au mutat impreuna si intr-o zi, din lipsa de ocupatie si din plictiseala, in timp ce se uitau la niste filmulete pe Youtube, amuzandu-se, au dat peste un subiect foarte interesant: „Cum sa-ti faci un tricou dintr-un rest pe care nu-l mai folosesti”. Aida a fost cea care s-a aratat interesata la inceput, ea terminand liceul de Arta din Botosani „Stefan Luchian”.

„Mi-am zis ca pot sa fac si eu tricouri de felul acela. Am inceput sa ne jucam si uite asa, cu clor, tot felul de instrumente, ne-am cumparat pense, vopsele... ne-am apucat de treaba. Iar tricourile au inceput sa se vanda”. Au avut un magazin la Universitate, pe care l-au inchis din momentul in care si-au dat seama ca nu-si permit acest lucru. Era foarte greu pentru ei atat pentru faptul ca trebuia sa plateasca si inchirierea spatiului, o suma foarte mare, dar si pentru ca erau tot mai ocupati cu atelierul. Intre timp au cunoscut-o pe Doina Apreotesei, care facea niste haine foarte deosebite, mai ales costumatii pentru scolile de teatru pentru copii. Venise sa o roage sa semneze un contract ca sa poata sa-si vanda si ea creatiile la magazinul lor. La momentul respectiv, Feathers producea doar tricouri. Colaborarea cu Doina s-a dovedit a fi de bun augur. Aida a luat lectii de cusut la masina de la aceasta. In trei luni a invatat sa faca si tipare, sa taie dupa ele, dupa care s-au gandit ca ar fi o idee buna sa se asocieze. Asa a luat nastere afacerea in trei: Alex se ocupa de partea de vanzari, tot ceea ce inseamna on-line, bannere, pagina de Facebook, iar Aida si Doina de produse, vanzarea si expedierea lor.

In timp, alaturi de ei au mai venit si alti creatori de produse handmade, branduri ca Amonra, Ana Odagiu, D'Apre, Dressupinart sau cum ar fi Georgiana (Gademm), care confectioneaza genti unice in lume, din lemn pictat.

Atat gentile cat si tricourile s-au vandut prin intermediul Internetului in Malaezia, Singapore, Tokyo, Londra etc. „Strainii apreciaza produsele noastre. Un roman nu realizeaza cate zile stam sa confectionam doar un produs si spun ca le vindem prea scump. Cei de afara ar da si mai mult. Am fost la un targ si a venit o doamna din Anglia care vazuse produsele pe Facebook si a cumparat si pentru prietenele ei de acolo”.

Ceea ce se vinde foarte bine, dupa cum spune Aida, sunt hainele de barbati. ”Asimetriile care sunt foarte la moda, se poarta foarte mult si sunt un succes pentru atelierul lor. Barbatii sunt mai interesati ca femeile de moda”, se amuza Aida.
Materialele sunt luate de la anumiti furnizori si au si cateva fabrici cu care lucreaza. Ei au atelierul de doi ani si sunt producatori de un an si jumatate.

Peste cateva saptamani cei doi tineri vor avea si nunta, pe care au planuit-o de foarte mult timp, dar a durat decizia de a alege locul: la el acasa, insemnand Targoviste, sau la ea, adica la Botosani. Cererea in casatorie a fost la fel de unica si creativa. Alex a organizat o iesire cu prietenii, la „sarituri cu parapanta”. Ajunsi acolo, Aida s-a panicat cand a vazut ca are probleme cu cablul la desprindere si cand a masurat distanta de la pamant la locul in care erau ei. Pe jos era un banner imens pe care Alex il pregatise si pe care scria „Vrei sa fii sotia mea?”, dar ea, din cauza tensiunii si a fricii, nu-l vazuse.

Abia cand el a facut-o atenta: „ia uite ce scrie acolo!”, Aida a inceput sa strige de la inaltime, de unde era, „din nori”: „Daaa!”, dar cu o voce sufocata de amalgamul de trairi care o navalise. De data aceasta, el era cel care nu ma auzea si intreba incurcat, de la sol „Ce-i, iubire?”. „Cand am aterizat am fugit spre el, cu tot echipamentul pe mine, tipand si de bucurie si de frica. Apoi aproape ca a ramas fara voce urland de fericire cand a vazut inelul, pentru ca era chiar cel pe care mi-l dorisem”, povesteste Aida. Rochitele pentru domnisoarele de onoare si cea de mireasa le fac, evident, in atelierul ei, precum si invitatiile. Este o nunta handmade. Numai costumul de mire nu prea are cum sa-l faca. Dar este o tema de gandire pentru Aida, in viitor. Pentru ca imaginatia nu are limite!