In cadrul patologiei glandei tiroide, sindroamele hiperfunctionale realizeaza un complex de manifestari si varietati clinice, consecinta a secretiei si a nivelului excesiv al hormonilor tiroidieni asupra unor tesuturi si organe.
Cercetarile clinice, investigatiile imagistice si biohormonale au condus la separarea hiperfunctiei tioridiene in doua forme anatomo-clinice, si anume:
l Hipertiroidismul imunogenic (gusa exoftalmica, gusa toxica difuza, boala Graves-Basedow), avind ca subvarietate evolutiva gusa hipertiroidizata;
l Gusa toxica nodulara cu varietatile clinice: adenomul toxic, boala lui Plummer si gusa multiheteronodulara toxica.
Hipertiroidismul intereseaza toate virstele, semnalindu-se si forme neonatale, dar frecventa maxima este intre 20 si 40 de ani, indeosebi la femei.
Manifestarile clinice intilnite in hipertiroidie intereseaza majoritatea sistemelor si aparatelor organismului. Examenul obiectiv al unui pacient incepe cu inspectia fetei si a regiunilor cervicale, unde se constata exoftalmia si gusa. Sindromul ocular este prezent in grade variate, de la simpla stralucire si fixitate a privirii, clipit rar pina la faza in care bolnavii dorm cu ochii deschisi.
Gusa prezinta ca simptome neuropsihice nervozitate excesiva, iritabilitate, labilitate emotionala, tulburari ale somnului, iar caracterul vascular determina aparitia unui suflu si a unui tril perceptibil palpator.
Astenia generala si musculara, alaturi de imposibilitatea efectuarii unor eforturi minime, se intilneste frecvent in hipertiroidie. Apar si tulburari digestive, cum ar fi diareea. Dintre simptomele aparatului genital, avem hipo sau amenoree, menometroragii la femei, scaderea libidoului sau ginecomastie la barbati.
Simptomele metabolice ale hipertiroidiei sint: scaderea ponderala, tulburare de termoreglare, transpiratie abundenta, mai ales la nivelul palmelor, care sint permanent calde si umede, subfebrilitati, bufeuri de caldura, mixedemul pretibial, prezent la 2-3% dintre cazuri, care apare ca un edem dur pe fata anterioara a gambelor cu tegumente aspre, ingrosate, de culoare inchisa si violacee.
Explorarile de laborator confirma expresia clinica, furnizind informatii privind hiperhormonemia sau cele imagistice: ecografia, care obiectiveaza dimensiunile, volumul, eventualele prelungiri ale glandei tiroide (gusi plonjante).
Bilantul biologic se bazeaza pe dozarea directa a hormonilor tiroidieni T3, T4, TSH, analize ce se efectueaza in laboratorul Centrului Medical Munposan ’94. In hipertiroidie se constata niveluri ridicate ale T3 si T4 in 95% si, respectiv, 99% dintre cazuri, in timp ce nivelul TSH este coborit sau nedetectibil.
Sindroamele hipertiroidiene beneficiaza de trei modalitati terapeutice: substante antitiroidiene de sinteza; iodul radioactiv si chirurgia.
Tratamentul chirurgical poate fi aplicat in majoritatea cazurilor de hipertiroidie, fiind rapid, eficace si oferind rezultate stabile pe termen lung.
Pregatirea preoperatorie trebuie individualizata in functie de forma clinica, in special in hipertiroidismul imunogenic, in care este necesara obtinerea eutiroidei clinice. Se recomanda asocierea medicatiei antitiroidiene de sinteza cu betoblocaute si solutia Lugol, care reduce vascularizatia, volumul glandei si singerarea intraoperatorie. In celelalte forme este necesara o pregatire mai mult simptomatica si de scurta durata.
Procedeele chirurgicale difera de varietatea anatomoclinica a hipertiroidiei. Tratamentul chirurgical asigurat in Centrul Medical Munposan ’94 ofera rezultate excelente in peste 90% dintre cazuri, iar majoritatea suferintelor clinice, intre care tulburarile cardiace majore, pot avea o evolutie buna, disparind rapid si definitiv. n

Dr. Codrut Munteanu,
medic primar chirurg,
doctor in stiinte medicale