SIMPLITATE. Geo Costiniu face parte dintr-o generatie de actori foarte cunoscuta inainte de Revolutie, dar care de atunci a intrat intr-un con de umbra. Acum, Costiniu joaca intr-o piesa la Teatrul Odeon, Marchizul de Sade, si lucreaza la mai multe scenarii pentru serialele de televiziune. Dupa o perioada in care a avut grave probleme de sanatate, Geo Costiniu a cunoscut vindecarea prin ambitie si dorinta de a se regasi in creatie.
Saptamina trecuta, re­vis­ta „VIP“ i-a dat in­til­nire lui Geo Costiniu intr-unul dintre locurile frec­ven­tate de acesta, in cartierul Ghen­cea. Actorul si-a amintit cu placere momentele in care numele sau era cap de afis al unor spectacole de succes si productii cine­ma­to­gra­fice, dar si de clipele traite la tea­trul lui de suflet, Odeon, care pe vremea lui se numea Teatrul Giu­lesti. Admirindu-l pe tinarul Geo Costiniu din fotografiile alb-ne­gru, actorul ne-a povestit care a fost sansa vietii lui. Cind a ajuns la Teatrul Giulesti, Stefan Banica tocmai plecase la „Bulandra“. Di­rec­toarea teatrului din acea vreme, Elena Deleanu, i-a propus lui Cos­tiniu sa joace in locul lui Banica in piesa Omul care a vazut moar­tea (foto alaturat). Desi la in­ceput a cam ezitat, fiindu-i teama ca „isi va rupe gitul“ chiar la de­bu­tul carie­rei lui la acel tea­tru, in cele din urma a ac­cep­tat. Stefan Ba­­ni­ca jucase pe acea scena 400 de spec­ta­cole in piesa Omul care a vazut moar­tea, iar publicul se obis­nu­ise deja cu ima­ginea lui. Un de­butant ar fi fost un risc, era clar. Dar iata ca, toc­mai in acest context, Geo Costiniu a devenit un actor iubit de public.

 

Risul lui Stefan Banica i-a dat curaj
La un an dupa ce Cos­­t­i­niu intrase in dis­tri­butia piesei, a avut sur­priza ca intr-un tur­neu, la Brasov, sa-i auda risul lui Stefan Banica in sala. „M-am uitat in directia de unde auzisem risul si l-am vazut in rindul intii pe Stefan. Mi-am zis ca, daca l-am facut pe el sa rida, este de bine.“ Costiniu ne-a po­ves­tit si istoria textului spectacolului Omul care a vazut moar­tea: „Ste­fan Banica improviza mult, iar cind am preluat rolul, am inceput sa pun si eu de la mine foarte mult. Ajun­se­se sa se scrie pe afis <Omul care a vazut moar­tea, dupa o idee de Vic­tor Ef­ti­miu, de Ste­fan Ba­ni­ca, a­dap­tare de Geo Cos­ti­niu>“. Ac­to­rul si-a amintit cu pla­- ce­re despre faptul ca era iubit de toti ti­ga­nii din zona Crin­­­gasi, unde se afla tea­trul. Acestia il re­cu­nos­teau pe stra­da, strigind dupa el: „Uite-l pe domnu’ ar­tist!“.
Dupa 30 de ani de scena, Geo Costiniu re­gre­ta faptul ca viata lui nu a fost usoara. „Petreceam dupa spec­ta­cole cu prietenii, pina cind me­di­cul mi-a dat un ultimatum. Ori nu mai bei un an, ori s-a terminat cu tine! Am ales sa tin <cura>!“, mar­tu­riseste el. Privind la succesul pe care-l au interpretii si com­po­zi­torii in ziua de azi, Costiniu ne-a spus: „Chiar m-am si ofticat pe astia care le au cu muzica. Ziceam ca nu mi-a dat si mie Dumnezeu talent“. Legat de performanta de a avea un palmares bogat de roluri, dar cam atit, actorul a conchis: „Aveam o replica in spectacolul O lacrima de ris: <Domnule, nimeni nu ma intreaba ce am jucat, cit am jucat, cite premii am luat. Toata lumea ma intreaba: <Mai, tataie, tu stii sa mergi pe sirma? Mai poti sa stai in cap? Cit de tare poti sa urli?>“.

Amintiri de la Revolutie
Geo Costiniu a participat ac­tiv la Revolutia din 1989. Ac­to­rul ne-a povestit ca a fost rugat de niste studenti sa intervina in cal­marea revolutionarilor in mo­mentul in care acestia au patruns in vila fostului ministru al sa­na­tatii, de unde li s-a parut ca trage cineva. „Mi-au spus ca pe mine ma asculta oamenii daca ii rog ceva“. Actorul a povestit cum s-a spart garajul si cum au gasit in subsolul acesteia baxuri de tigari, whisky si o camera fri­go­rifica plina cu carne. Impreuna cu Ar­mata, au luat carnea si au dus-o cu un camion la Spitalul de Urgenta.