V-ati nascut pe 1 aprilie. Credeti ca v-a adus noroc?
Da, cu siguranta are legatura. De fapt, 1 aprilie este ziua pacalelilor si cred ca de acolo sint eu asa comic si mereu pus pe sotii. De mic am fost un nabadaios.
Ce va mai amintiti din copilarie?
Copilaria a fost destul de obisnuita pentru vremea aceea. Ma jucam toata ziua. Oricum, am fost un copil foarte iubit de toata lumea, pentru ca eram simpatic. Tin minte ca, la noi acasa, in Vilcea, se respectau traditiile de sarbatori, astfel ca faceam chefuri cu prietenii toata ziua. Masa de seara incepea la prinz si se termina tirziu, spre miezul noptii. Mai comic din fire, ma urcam pe masa si spuneam poezii. De fapt, era un fel de competitie intre mine si prietenii mei de aceeasi virsta, ne intreceam cine recita cele mai frumoase poeme. Era o veselie mare, din pacate copiii din zilele noastre nu mai traiesc astfel de momente.
Sinteti nascut in Rimnicu Vilcea, dar la 18 ani ati plecat la facultate in Timisoara. De ce acolo?
La sfirsitul clasei a XII-a, ai mei m-au dus si la Bucuresti, si la Timisoara ca sa vad unde imi place mai mult. Timisoara era numit „orasul florilor”, al parcurilor si al lalelelor si mi-a placut foarte mult. Motivul principal pentru care am ales orasul de pe Bega se datoreaza parintilor mei, care au studiat acolo.
Sinteti absolvent de electronica. Ati profesat aceasta meserie?
Da, am lucrat o perioada foarte scurta, vreo trei luni, in orasul natal, ca inginer electronist, dar mi-am dat seama ca nu vreau sa fac asta. In plus, luasem deja contact cu lumea artistica si m-am gindit sa merg mai departe in aceasta directie.
Prieten, inca din facultate, cu Emil Mitrache
Cum si cind ati cistigat primii bani?
Primii bani i-am cistigat destul de devreme. In anul trei de facultate am intrat in trupa de comedie TACT, alaturi de Emil Mitrache si Sorin Matei, cu care am ramas prieten pina in ziua de azi. Am prezentat foarte multe baluri de boboci, dadeam spectacole si lumea ne aprecia. Tin minte ca am cistigat 180.000 de lei din spectacole, iar in Vilcea, un apartament costa vreo 220.000. Am pus diferenta si mi-am luat un apartament acolo. Dupa ce am facut rost de primii bani, m-am desprins de ai mei, nu le mai ceream.
„Puneam paturi la geam“
Ce va mai amintiti din anii de studentie?
In facultate a fost foarte frumos. Am fost coleg cu Americanu’ si cu Sorin Matei si alaturi de multi alti colegi ne distram de minune. Mergeam prin cluburi, dar dadeam si chefuri in camin pina dimineata, cind trebuia sa mergem la cursuri. Eram foarte obositi, si ca sa nu mai trecem prin asta, am venit eu cu o idee geniala: sa dam chefuri ziua. Acum, problema era evidenta, cum puteam sa ne distram cu lumina afara?! Asa ca am venit si cu solutia salvatoare. Ne inchideam pe la ora 14 in camera, puneam niste paturi in geam sa nu intre lumina, stingeam toate becurile din incapere si ascundeam toate ceasurile. Astfel puteam crea un fel de camera semiobscura si incepeam cheful. Cind se termina cu muzica si cu berea, afara incepea sa se intunece si era vremea sa mergem la culcare si nu la scoala, cum ne obisnuisem.
Ati avut un mentor sau v-a inspirat cineva?
Nu am avut un mentor, dar un mare ajutor l-am primit de la Horatiu Malaele, cu care ne-am intilnit la Timisoara. Noi locuiam acolo si eram recunoscuti drept vedete locale, iar el venea cu spectacole. Intr-o zi, la o masa de dupa spectacol, am vorbit cu el si ne-am imprietenit. Cind am ajuns in Bucuresti, ne-a ajutat in momente importante, punindu-ne cite o vorba buna si la Antena 1, si la Pro TV, fara sa stim. Mare om, mare caracter!
In prezent, aveti un triplu rol in sitcomul Nimeni nu-i perfect. Sinteti atit producator, scenarist, cit si actor principal.
Cum v-a venit ideea?
Firul principal se bazeaza pe conflictul dintre generatii. Pentru ca nu voiam sa ne asemanam, prin personaje, cu Seinfeld, dar nici sa fie doar tineri si sa dam in Friends, am ales sa construim un subiect legat de trairile unei familii tipic romanesti, cu bunici, parinti si copii. Prin noiembrie anul trecut, am decis sa schimbam putin tema si, astfel, am condus povestea la situatia in care sotia mea din film, Eva, sa fie insarcinata cu gemeni, o fata si un baiat. Interesant este faptul ca, in ianuarie anul acesta, am aflat ca sotia mea, Luminita, este insarcinata. Doua luni mai tirziu, am aflat ca sint gemeni, iar inainte de Paste, ca vom avea o fata si un baiat. Uneori, iata ca filmul bate viata!
Papi, invitat de onoare in casa lui „Costel Jurca“
Cum va petreceti timpul liber?
Cel mai bine ma distrez alaturi de familie si de prieteni. Imi e foarte drag cind vin seara acasa si am la masa o familie de prieteni apropiati, cu care sa stau la un pahar de vorba. In weekenduri, mai ales, organizez in curtea casei o petrecere la gratar. Printre invitati, un loc de onoare il au Alexandru Papadopol si Ioana Ginghina, pe care ii apreciez foarte tare. Desigur, fara Americanu’ si colegii de la Nimeni nu-i perfect, dar si cu multi prieteni ziaristi, nu se poate.
Cind iesiti pe strada, oamenii va cer autografe? Ati avut parte de intimplari mai deosebite?
Din ‘93 tot dau autografe. Am avut parte si de situatii ilare. Spre exemplu, m-am intilnit cu un barbat pe care il cunosteam, dar nu mai tineam minte cum il cheama. Norocul meu ca am fost insotit si, astfel, am putut sa fac schema cu prezentatul. „Salut, el este Costel. Costel, ti-l prezint pe...”. Si asa aflam numele respectivului.
Ati accepta provocarea de a face un show de stand-up comedy? Daca da, alaturi de cine?
M-am gindit sa fac un astfel de scenariu si cred ca o sa il pun in aplicare destul de curind. Am citiva copii in Nimeni nu-i perfect – Alexandru Ion, spre exemplu–, care sint destul de buni. Probabil ca va mai dura pina vom gasi si echipa. Dar nu vreau sa dezvalui mai multe...
Daca ar fi sa va schimbati profesia, ce altceva v-ar placea?
Daca ar fi sa nu mai pot face comedie, tot comedie as face! Adica, o taraba undeva in centru pot sa gasesc eu, unde sa fac scenete...
V-ati gindit vreodata sa intrati in politica? In ce fel i-ati caracteriza pe oamenii politici?
Nici macar nu mi-a trecut prin minte sa intru in mediul acesta. In fond, eu cu politica sintem doua paralele care, dupa legile matematicii studiate, se intilnesc la plus si la minus infinit. Despre oamenii ei nu vreau sa vorbesc, pentru ca nu merita. In schimb, accentuez faptul ca politica romaneasca actuala este un model de nesimtire greu de urmarit. Pur si simplu, o bataie de joc. De aceea nu merg la vot.
„Sotiei mele nu-i plac petrecerile“
Spuneti-mi cite ceva despre familia dvs.
M-am casatorit pe 1 iunie 2002. Imi place foarte mult sa merg la petreceri mondene, dar numai acolo unde am prieteni si unde stiu ca ma pot simti bine. Din punctul acesta de vedere, sint un om foarte norocos. Luminita, sotia mea, nu imi interzice sa merg, insa imi pare rau ca ei nu ii plac astfel de petreceri. Fiul meu, Luca, este mindria mea. E un copil cuminte, caruia ii place sa stea mereu in preajma mea cind ma aude cintind la pian. Sper sa devina artist.