Andrei Plesu a avut ocazia sa-si spuna parerea la TVR 1, in chestiunea intelectualului: sa se bage el in politica, sa nu se bage? Pai daca se baga, nu-i bine, daca nu se baga, nu-i bine.

Moralistul nostru cel mai simpatic a transat chestiunea in acest fel: ca nicicum nu-i bine. Si ce? Ponta nu-i intelectual? Antonescu nu-i intelectual? Aha, cind zicem „intelectualul“, ne gindim numai la Brancusi, Enescu si altii de talia asta!? Pai, atunci, sa va luati gindul: rolul astora nu e acela de a salva tara in zilele ei de ananghie.
Niciodata, nimeni n-a fost mai transant in chestiunea intelectualului. Andrei Plesu a rupt, in fine, pisica acestei false dezbateri. Rolul intelectualului in societate este sa-si urmeze vocatia. Daca n-are una politica, degeaba am vrea noi sa aiba. E clar? – intreba, parca, vocea moralistului.
Nu e clar. Un grup de trei intelectuali din PDL, Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, tocmai in vremea interviului dat de Andrei Plesu pe TVR 1, se dadeau cu capul de toti peretii intr-o dezbatere publica despre cum ar putea ei trei si prietenii lor (alti trei pedelisti) sa impuna o reforma morala in PDL. Una care sa mai taie din privilegiile clientelei politice. Una care sa mai rupa cite ceva din cordonul ombilical care leaga afacerile de politica. Chestii dintr-astea.
In toata aceasta vreme, Legea educatiei se tira spre promulgare. Niciun intelectual, nici vreunul de talia lui Brancusi, nici vreun altul de talia Ponta – Antonescu nu deschidea gurita sa spuna ceva despre criza abisala in care se afunda invatamintul romanesc. Nici chestiunea aceasta, educatia nationala, sa nu fie ceva ce ar putea avea o oarecare legatura cu Maria Sa, Intelectualul?
Se pare ca nu. Nu are nicio legatura. Aha, acuma pricepem: de fapt, realitatile romanesti n-au legaturi cu intelectul romanesc. Noi, intelectul, noi avem legatura cu valorile, cu idealurile, cu chestiile mari. Realitatile sint niste chestii care nu pricep intelectul. De ce ne-am stradui noi, intelectul, sa pricepem realitatile?
Da, acum e clar: intelectualul nostru nu are treaba cu realitatile noastre. Invata­min­tul? Ce-i aia? Cine vrea sa invete va invata. E plina lumea larga de universitati!
Dar primele patru clase? O sa le facem la Oxford? Tragedia Romaniei vine de la lipsa de calitate a invatatorilor. Si cita vreme nu vom avea in tara „fabrici“ bune de invatatori, nici invatamintul nostru nu va redeveni o „fabrica“ buna. Caci buba societatii adultilor din Romania nu e ca au luat bacalaureatul fara sa stie capitalele de tari – e si asta. Buba romaneasca este ca adultii nostri sint adulti numai biologic, dar nu si educational. Nu e vorba ca ar avea numai note proaste la spiritul civic (adica habar n-au sa fie cetateni), ci e vorba, inainte de toate, ca habar n-au sa cultive valori. De orice fel. Nu-i mai invata nimeni sa cultive si altceva decit interese. Nu-i mai invata nimeni (nici familia, nici scoala, nici societatea) sa cultive si altceva decit egoismul, placerea, darwinismul social.
Sintem o jungla care nu mai devine societate tocmai pentru ca ne lipsesc modelele intrupate in invatatori si profesori. Si atunci devin modele o Monica Columbeanu sau o Oana Zavoranu, un Gigi Becali sau un Dan Diaconescu. Nu-i nimic rau in egoism. Raul vine din lipsa de discernamint sub care am ales egoismul ca valoare suprema. Intre ce si ce am ales? Intre egoism si egoism. Nu ne-a invatat nimeni ca ar fi trebuit sa alegem intre egoism si altruism.
Noua Lege a educatiei reglementeaza invatamintul prost daca pune competentele mai presus de valori – si asa face. Prapadul care s-a petrecut aici in Romania in ultimii 20 de ani s-a intimplat in mica lume a valorilor. Praful s-a ales de ele. In locul lor: divertismentul, smecheria, minciuna, hotia, necinstirea parintilor, marturia strimba, dreptatea oloaga, onoarea ipocrita, gloria de doi lei, pacalirea efortului, falsificara tuturor competitiilor...