Pe 26 noiembrie 2011, Curiosity, dispozitivul de explorare spatiala cel mai greu si cel mai sofisticat trimis vreodata de oameni pe un alt corp ceresc, a fost lansat de la baza spatiala Cape Canaveral din Florida. Dupa 43 de ani de asteptare, americanii au strigat din nou „Evrika!“.
6 august 2012, ora 5.17 UTC, sunt doua coordonate temporale care au intrat deja in istoria moderna a aeronauticii. Curiosity, robotelul-minune montat pe sase roti si alimentat de un generator nuclear de 900 de kilograme, a atins solul planetei Marte in apropiere de muntele Sharp, cu o altitudine de peste 5.000 de metri, in craterul Gale, dupa ce a parcurs o distanta de 570 de milioane de kilometri. Imediat ce a aterizat, Curiosity a trimis si prima fotografie de inalta rezolutie, in care s-a putut vedea urma lasata de el pe solul martian imediat dupa aterizare. Acestei imagini i-a urmat a doua zi o alta, panoramica, infatisand muntele Sharp. Momentul istoric a fost salutat si de presedintele Barack Obama, considerand reusita echipei NASA „o realizare tehnologica fara precedent”.
De-a lungul aventurii sale pe Marte, Curiosity, parte a misiunii „Mars Science Laboratory” (MSL), initiata de National Aeronautics and Space Administration (NASA), va analiza climatul, cantitatea de radiatii, tipul de roca si de sol de pe planeta rosie, totul pentru a se stabili daca exista viata si daca, in viitor, vor putea fi trimise si fiinte vii pe planeta. De asemenea, Curiosity va construi si un laborator stiintific la jumatatea drumului sau spre Muntele Sharp.
Cu un simt al umorului dezvoltat, Curiosity nu l-a uitat nici pe Neil Armstrong, astronautul care a pasit primul pe Luna pe 20 iulie 1969 si a decedat pe 25 august 2012, din cauza unor probleme aparute in urma unei operatii la inima. Parafrazand celebra fraza a lui Armstrong „un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”, robotul a afirmat: „A fost odata un mic pas… acum sunt sase roti mari”. Misiunea NASA, in valoare de 2,5 miliarde de dolari, va dura doi ani, fiind prima initiativa de natura astrobiologica de la probele Viking. La succesul acesteia au contribuit si Franta, Canada, Finlanda, Spania, Rusia si Germania, la bordul roverului fiind instalate instrumente gandite de oameni de stiinta din aceste tari. Curiosity „calca” astfel cu demnitate pe urmele Viking 1 si 2 (1976), Pathfinder (1997), Mars Exploration Rovers (2004) sau Phoenix (2008).

Curiosity, un robot... cu pretentii
Ca orice „fiinta” pamanteana care se respecta, Curiosity se trezeste in fiecare dimineata in acordurile unor melodii cunoscute si linistitoare, totul pentru a incepe ziua intr-un mod cat mai placut, pentru rezultate pe masura. Astfel, potrivit nme.com, reprezentantii NASA au inclus in playlistul pentru trezire piese precum Good Morning, Good Morning (The Beatles), Got The Time (Anthrax), Break On Through (The Doors) sau Come Fly With Me (Frank Sinatra), dar si melodii de pe coloana sonora a filmului Misiune Imposibila sau a seriei de filme Razboiul Stelelor. Conform oamenilor de stiinta, muzica il face pe Curiosity „mai putin morocanos”. Pentru a transmite informatii in timp real, Curiosity si-a deschis si cont pe celebra retea de socializare Twitter: @MarsCuriosity... Zilnic, in timp real, robotelul ii informeaza pe cei interesati despre toate activitatile sale de pe Marte, precum si despre pasii importanti pe care echipa sa ii realizeaza in cercetare cu ajutorul sau. „Sunt in siguranta pe suprafata lui Marte. Crater Gale, sunt in tine!”, a fost primul mesaj postat de Curiosity pe Twitter. Intre timp, robotelul celor de la NASA, atent la ceea ce se comenteaza pe Internet despre el, a tinut sa lamureasca internautii in legatura cu aterizarea sa pe Marte: „Poza sau nu s-a intamplat? (aterizarea). Uitati aici, umbra mea pe sol in Craterul Gale”.

Neil Armstrong a plecat catre nemurire
Inginer si pilot de incercari, Neil Aiden Armstrong a fost cel care a redat increderea natiunii americane, depasita tehnologic de URSS, care lansase deja programul Sputnik in 1957. Dupa ce a studiat aeronautica la Universitatea Purdue din Indiana, in 1955 Neil a devenit pilot de incercari si a testat 50 de tipuri de avioane. In 1962 el a fost selectat pentru programul NASA, iar in 1966 a zburat pentru prima data in spatiu in misiunea Gemini 8, prima in care s-a realizat cuplarea in spatiu cu un alt modul.
Pe 23 decembrie 1968, Donald K. „Deke“ Slayton, cel care se ocupa de formarea echipajelor pentru programele Mercury, Gemini si Apollo, i-a propus lui Armstrong sa fie comandantul misiunii spatiale Apollo 11. In martie 1969, Slayton si echipa sa au hotarat ca Armstrong (38 de ani) va fi primul om care va pasi pe Luna. Obiectivul misiunii Apollo 11 odata stabilit – aterizarea in siguranta si nu neaparat intr-un punct fix – Armstrong, singurul pilot civil din misiune, si echipajul sau (Michael Collins, pilotul modulului de comanda, si Edwin Eugene „Buzz” Aldrin Jr., comandantul modulului lunar) au pornit catre Luna.
O racheta Saturn V a fost lansata de la Centrul Spatial Kennedy pe 16 iulie 1969, ora 13.32 UTC, aceasta intrand pe orbita 12 minute mai tarziu. Pe 19 iulie, Apollo 11 a trecut pentru prima data prin spatele Lunii, intrand in orbita lunara.
20 iulie 1969 (dupa 60 de ore de la lansare), ora 20.17 UTC: modulul lunar a aselenizat in sudul Marii Tranquillitatis. Cu mai putin umor decat Curiosity, Armstrong a comandat oprirea motoarelor si a luat legatura cu Terra: „Houston, aici baza Tranquility. Vulturul a aterizat”. A doua zi, la ora 2.56 UTC, Neil Armstrong a parasit modulul lunar si a pasit pe suprafata lunii, spunand: „Este un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire”,  implinind astfel promisiunea lui John F. Kennedy din 1961, ca un american sa puna piciorul pe Luna „pana la finalul acestui deceniu”.
Buzz Aldrin Jr. a pasit si el pe Luna, devenind al doilea om care a atins solul lunar, cei doi plasand pe suprafata Lunii steagul Americii si o placa comemorativa pentru a marca evenimentul istoric. La scurt timp, presedintele Richard Nixon a discutat cu echipajul Apollo 11, din biroul sau, aproximativ un minut. A urmat montarea echipamentului stiintific Apollo, care includea un seismograf pasiv si laser retroreflector de mare distanta. Armstrong, ca si Curiosity, a facut poze de pe marginea Craterului de Est, in timp ce Aldrin a colectat mostre, folosind un ciocan geologic. La finele celor doua ore si jumatate petrecute pe suprafata lunara, astronautii au lasat in urma instrumente stiintifice precum retroreflectorul, utilizat pentru experimentul de masurare a distantei Luna - Pamant cu ajutorul laserului, dar si un seismograf pasiv, pentru a masura cutremurele de pe Luna.  Pe 24 iulie 1969 misiunea Apollo 11 s-a incheiat, iar echipajul a revenit pe Terra intr-o capsula care a aterizat in Oceanul Pacific. Costurile aventurii lunare au fost la acea vreme de 355 de milioane de dolari, echivalentul a 1.75 miliarde de dolari de astazi.